Proiectele pe gaze naturale ale Complexul Energetic Oltenia, considerate cheia salvării companiei după reducerea producției pe cărbune, au intrat într-o zonă critică de întârzieri. Cele două grupuri energetice de la Ișalnița și Turceni, investiții estimate inițial la peste 840 milioane euro, au ajuns să fie împinse spre anul 2028 din cauza blocajelor administrative, a exploziei costurilor și a lipsei ofertanților interesați.
Analiza documentelor oficiale arată că problemele sunt mult mai profunde decât simple întârzieri tehnice. În spatele proiectelor se află conflicte între parteneri, dificultăți de finanțare, reguli stricte privind achizițiile publice și o piață europeană sufocată de cererea pentru turbine pe gaze.
Proiectele considerate vitale pentru viitorul CE Oltenia
În planul de restructurare al companiei, cele două centrale pe gaze reprezintă pilonul principal al tranziției de la cărbune la producția de energie cu emisii mai reduse.
Proiectele sunt:
- grupul pe gaze de 850 MW de la Ișalnița;
- grupul pe gaze de 475 MW de la Turceni.
Valoarea totală estimată:
- 841 milioane euro;
- finanțare asigurată 50% din Fondul de Modernizare;
- restul din credite bancare și aportul acționarilor.
Partenerii selectați:
- ALRO Slatina pentru Ișalnița;
- Tinmar Energy pentru Turceni.
Termenul inițial pentru punerea în funcțiune era 2026, ulterior mutat pentru decembrie 2027. Acum, estimările interne indică finalizarea în perioada iulie – noiembrie 2028.
CITEȘTE ȘI: Complexul Energetic Oltenia vinde o termocentrală să facă rost de bani
Problemele de la Turceni: cereri suplimentare și blocaje după intrarea Tinmar
Documentele CE Oltenia arată că proiectul de la Turceni a început să se blocheze după selectarea partenerului Tinmar Energy.
Compania privată a solicitat:
- eliminarea regulilor stricte de achiziții publice;
- creșterea capacității de la 475 MW la 660 MW;
- contestarea cesiunii contractului de consultanță;
- modificări tehnice care au întârziat obținerea ATR-ului.
În practică, aceste dispute au paralizat proiectul luni întregi.
Abia în decembrie 2023 s-a reușit deblocarea unor proceduri, după aprobarea cesiunii contractelor de consultanță.
Licitația de la Ișalnița a eșuat complet
Situația de la Ișalnița este și mai complicată.
Licitația pentru selectarea contractorului EPC a fost lansată în 2024, însă:
- termenul de depunere a ofertelor a fost prelungit;
- la final nu s-a prezentat niciun ofertant;
- procedura a fost anulată oficial în noiembrie 2024.
Motivele invocate de marile companii internaționale sunt extrem de relevante pentru întreaga piață energetică europeană.
Costurile reale au explodat
Unul dintre cele mai mari șocuri a fost diferența dintre estimările inițiale și realitatea din piață.
Valoarea proiectului Ișalnița:
- estimare inițială: 464 milioane euro;
- noua estimare: aproximativ 640 milioane euro.
Contractul de mentenanță LTSA:
- estimare inițială: 100 milioane euro;
- noua estimare: 120 milioane euro.
Practic, doar proiectul de la Ișalnița a crescut cu aproape 200 milioane euro.
CITEȘTE ȘI: Burlan vrea să revină director la Complexul Energetic Oltenia
De ce nu vin marii constructori internaționali
Analiza de piață făcută de CE Oltenia și consultanții proiectului arată o problemă majoră: există prea puține companii capabile să construiască centrale CCGT de mari dimensiuni.
Printre producătorii și contractorii specializați se numără: Siemens Energy; General Electric; Mitsubishi Power; Ansaldo Energia.
Problema este că: aceste companii au deja numeroase proiecte în Europa și Orientul Mijlociu; există deficit de personal specializat; prețurile echipamentelor și manoperei au crescut puternic; producătorii preferă contracte negociate direct, nu licitații publice rigide.
România concurează astfel cu proiecte similare din: Polonia; Ungaria; Orientul Mijlociu.
Regulile de achiziții publice au complicat proiectele
Un alt obstacol major este faptul că societățile înființate pentru proiecte sunt considerate entități cu capital majoritar de stat.
Asta înseamnă: proceduri greoaie în SEAP; verificări ANAP; condiții stricte privind contractele; limitări în negocierea directă cu constructorii.
Inclusiv contractul de mentenanță pe termen lung (LTSA) a necesitat luni de discuții și analize juridice.
Probleme cu finanțarea bancară
Creșterea costurilor a afectat și relația cu băncile.
La Ișalnița:
- consorțiul bancar a fost nevoit să discute majorarea finanțării;
- s-a lucrat la refacerea modelului financiar;
- investitorii au cerut condiții comerciale mai flexibile.
La Turceni:
- constituirea SPV-ului și închiderea finanțării au durat mai mult decât se estima.
Toate acestea au împins calendarul investițiilor cu aproape doi ani.
Impact major pentru sistemul energetic și pentru Gorj
Întârzierile afectează direct:
- planul de restructurare al CE Oltenia;
- reducerea capacităților pe cărbune;
- securitatea energetică a României;
- locurile de muncă din Gorj.
Noile grupuri pe gaze trebuiau să compenseze închiderea treptată a unor capacități pe lignit. Fără ele, România riscă: deficit de producție; creșterea dependenței de importuri; presiuni mai mari asupra prețurilor la energie; întârzieri în tranziția energetică.
Ce urmează
În prezent, CE Oltenia încearcă relansarea procedurilor de licitație și renegocierea condițiilor comerciale pentru a atrage constructori internaționali.
Estimările interne arată:
- semnarea contractelor EPC în a doua parte a anului 2025;
- execuție de minimum 36-38 luni;
- finalizare posibilă abia în 2028.
Dacă vor apărea noi contestații, probleme de finanțare sau blocaje în achiziții, există riscul ca proiectele să întârzie și mai mult.
