Declarațiile lui Jan Popescu, președintele executiv al Sindicatului Mine Energie Oltenia, privind necesitatea unor salarii mai mari pentru angajații Termocentralei Rovinari au stârnit reacții puternice în rândul minerilor și energeticienilor din Complexul Energetic Oltenia.
Jan Popescu a susținut, marți, la Radio Infinit Târgu Jiu, că Termocentrala Rovinari are un rol esențial în funcționarea companiei și că acest lucru ar trebui să se reflecte în veniturile angajaților.
„Termocentrala Rovinari ține în spate întreg Complexul Energetic Oltenia. «Boii ară și câinii mănâncă» nu o să poată merge la nesfârșit”, a declarat liderul sindical.
Acesta a anunțat că salariații de la Rovinari vor solicita creșteri salariale la negocierile pentru noul Contract Colectiv de Muncă.
„La Rovinari trebuie să vină bani mai mulți decât peste tot”, a mai spus Jan Popescu.
Afirmațiile au provocat însă nemulțumire în rândul unor angajați din cariere, care consideră că nu poate fi separată activitatea termocentralei de munca oamenilor care extrag lignitul necesar producerii energiei.
„Declarație neinspirată a domnului lider de sindicat”, a scris Constantin Brănescu, șef Sector Peșteana.
Acesta a atras atenția că energia produsă la Rovinari nu poate exista fără cărbunele extras din cariere.
„Ca să funcționeze termocentrala, este nevoie de cărbune. Iar cărbunele nu apare singur la poarta termocentralei. Este scos de oamenii care muncesc în cariere, în condiții grele, la 40 de grade Celsius, dar și la minus 15 grade Celsius, pentru ca termocentrala să aibă ce arde”, a transmis Brănescu.
Mesajul acestuia a fost tranșant: „Fără oamenii din cariere, nu există cărbune. Fără cărbune, termocentrala nu funcționează.”
Și alți salariați au reacționat. Unul dintre comentarii atrage atenția asupra faptului că activitatea din cariere este afectată de lipsa de personal și de condițiile dificile de muncă: „Carierele duc greul cel mai mare nu termocentralele (…) toți duc greul, mai ales de când sunt oameni puțini.”
Un alt angajat a pus aceeași problemă într-o formulare simplă: „Dacă nu vine cărbune de la Jilț și Motru nu ar mai funcționa termocentrala.”
Disputa a ajuns și la problema cantităților de cărbune care ajung efectiv la Rovinari. Un comentator susține că termocentrala are nevoie de cantități foarte mari de lignit pentru funcționarea blocurilor energetice și că aportul carierelor nu poate fi ignorat.
„Pentru două blocuri trebuie 18.000-20.000 de tone de cărbune pe zi”, a susținut acesta, afirmând că de la Jilț și Roșiuța ar ajunge zilnic câteva mii de tone.
Pe de altă parte, unii angajați ai termocentralei susțin că nici munca energeticienilor nu trebuie minimalizată și că funcționarea continuă a Rovinariului este esențială pentru ca lignitul extras în cariere să se transforme în energie și, implicit, în venituri pentru companie.
Unul dintre comentarii propune chiar revenirea la un sistem de salarizare diferențiat în funcție de producție și timpul efectiv de funcționare. Ideea este ca atât minerii, cât și energeticienii să fie stimulați în funcție de rezultatele obținute.
„Degeaba scoateți cărbune dacă nu îl arde nimeni”, este argumentul unui salariat care consideră că atât carierele, cât și termocentralele sunt verigi indispensabile ale aceluiași lanț de producție.
În același timp, unii energeticieni de la Rovinari susțin că diferențele salariale dintre subunități nu au fost întotdeauna în favoarea lor. Mircea Plavă afirmă că, în prezent, există situații în care muncitorii din termocentrală au salarii mai mici decât cei din cariere, în timp ce responsabilitățile și presiunea de la Rovinari au crescut.
„Noi, maiștrii din termocentrală, avem cu 2 sau 3 clase sub salariul unui angajat din cariere”, a susținut acesta.
Un alt punct sensibil îl reprezintă lipsa de personal. Angajații de la Rovinari spun că trebuie să acopere tot mai multe atribuții, într-o perioadă în care termocentrala funcționează cu efective reduse.
Astfel, declarația lui Jan Popescu a scos la suprafață o problemă mai veche din CEO: minerii și energeticienii se consideră fiecare indispensabili pentru funcționarea companiei, iar discuția despre salarii riscă să transforme diferențele dintre subunități într-un nou motiv de conflict.
Există însă și reacții extrem de critice la adresa liderului sindical. Unii angajați îi reproșează lui Jan Popescu că, în trecut, ar fi făcut promisiuni și în cazul celor aproximativ 1.800 de salariați angajați pe perioadă determinată, care au părăsit între timp compania.
„Jan Popescu a mai făcut o declarație și în trecut pentru noi, cei 1.800 salariați pe perioadă determinată, că ne va menține în Complexul Energetic Oltenia. Vrăjeală. Pierde cotizația la sindicat. Fapte, nu vorbe”, a scris un fost salariat.
În concluzie, mesajele apărute după declarațiile lui Jan Popescu arată că discuția despre salariile de la Rovinari nu va fi una simplă. Într-un CEO cu tot mai puțini angajați și cu presiuni tot mai mari asupra producției de energie pe cărbune, orice diferență salarială între cariere și termocentrale poate reaprinde tensiunile dintre cele două categorii de salariați.
Pentru unii, Rovinariul este veriga care transformă cărbunele în energie. Pentru mineri, însă, răspunsul este la fel de simplu: fără oamenii din cariere, nu există cărbune, iar fără cărbune nu există Rovinari.
