Un fost salariat al Complexului Energetic Oltenia, rămas fără loc de muncă în primăvara acestui an, a dat compania în judecată și a cerut să fie reangajat pe perioadă nedeterminată. Bărbatul a reclamat că a fost ținut în contracte temporare, prelungite succesiv, peste limita legală. Tribunalul Gorj i-a respins însă contestația, considerând că angajarea pe durată determinată a fost justificată.
Unul dintre salariații care au plecat de la Complexul Energetic Oltenia după expirarea contractelor de muncă pe perioadă determinată a încercat să își recâștige postul în instanță. Bărbatul a contestat decizia prin care compania a constatat încetarea raporturilor de muncă la 31 martie 2026 și a cerut anularea acesteia, reintegrarea în muncă și plata salariilor pe care le-ar fi primit dacă ar fi rămas angajat.
Procesul s-a judecat la Tribunalul Gorj, iar pe 29 septembrie 2026 instanța a pronunțat sentința: contestația a fost respinsă ca neîntemeiată. Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cazul vine după plecarea, în primăvara acestui an, a aproximativ 1.800 de salariați cu contracte pe perioadă determinată de la compania energetică din Gorj, în două etape de reducere a personalului.
A lucrat în minerit și a avut contractele prelungite de mai multe ori
Potrivit documentelor analizate de judecători, bărbatul a fost angajat la CEO în iulie 2022, în cadrul Unității Miniere de Cariere Rovinari. Inițial, acesta a lucrat ca mașinist pentru utilaje specifice activității de extracție și transport, iar ulterior a ocupat și un post de lăcătuș mecanic.
Primul contract a fost încheiat pe perioadă determinată, până la sfârșitul lunii decembrie 2022. Ulterior, durata acestuia a fost prelungită succesiv prin acte adiționale, până în iulie 2025. În aceeași lună, salariatul a încheiat un nou contract pe perioadă determinată, care a fost prelungit până la 31 martie 2026.
În total, angajatul a reclamat existența unui șir lung de prelungiri și a susținut că, în realitate, desfășura o activitate permanentă, în cadrul aceleiași unități miniere.
Acesta a argumentat că societatea ar fi trebuit să îi încheie un contract pe perioadă nedeterminată, în loc să îl mențină ani la rând într-un raport de muncă temporar.
A cerut să fie reangajat și să primească salariile pierdute
Fostul salariat a solicitat anularea deciziei din 31 martie 2026, constatarea faptului că raportul de muncă trebuia considerat unul pe perioadă nedeterminată și reintegrarea pe postul deținut anterior sau pe un post în cadrul Complexului Energetic Oltenia.
În plus, acesta a cerut plata salariilor indexate, majorate și actualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la încetarea contractului până la eventuala reintegrare.
Unul dintre argumentele sale a fost că numărul mare de prelungiri ar fi încălcat prevederile Codului muncii privind contractele pe durată determinată. El a susținut că societatea ar fi folosit expirarea contractului pentru a evita procedura unei concedieri colective.
În opinia fostului angajat, încetarea simultană a numeroase contracte ar fi reprezentat, în realitate, o disponibilizare colectivă mascată. Acesta a invocat și lipsa notificării Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, precum și faptul că salariații nu ar fi beneficiat de protecția aferentă unei asemenea proceduri.
CEO: Contractele au fost încheiate pentru necesități temporare
Complexul Energetic Oltenia a cerut respingerea acțiunii și a susținut că raporturile de muncă au încetat de drept, la expirarea termenului prevăzut în contract.
Compania a explicat că angajările pe perioadă determinată au fost necesare pentru acoperirea deficitului de personal dintr-un context energetic excepțional, marcat de criza energetică și de nevoia menținerii în funcțiune a unor capacități de producție.
În întâmpinarea depusă la dosar, CEO a invocat inclusiv programul de restructurare și decarbonare, care prevede retragerea treptată a unor grupuri energetice și închiderea unor capacități miniere.
Potrivit companiei, încheierea și prelungirea contractelor s-au făcut în condițiile prevăzute de Codul muncii, iar încetarea acestora în primăvara anului 2026 a fost parte a măsurilor de reducere a cheltuielilor și de reorganizare a activității.
Societatea a arătat că nu a fost vorba despre concediere, ci despre expirarea unor contracte încheiate pe perioadă determinată, situații juridice diferite în legislația muncii.
CEO a mai susținut că primul contract a respectat limita legală de 36 de luni și că al doilea contract a fost încheiat în condițiile prevăzute pentru contractele succesive.
De ce a respins Tribunalul Gorj cererea fostului angajat
Judecătorii au analizat succesiv contractele, actele adiționale și motivele invocate de cele două părți.
Tribunalul a reținut că primul contract a fost încheiat pentru perioada 21 iulie 2022 – 20 iulie 2025, respectând limita de 36 de luni prevăzută de lege. Ulterior, a fost încheiat un al doilea contract, care a fost prelungit până la 31 martie 2026.
Instanța a arătat că actele adiționale prin care este prelungit un contract nu sunt contracte independente. În consecință, numărul mare de prelungiri nu înseamnă automat că angajatorul a încălcat legea.
În motivarea sentinței, judecătorii au explicat că legislația permite prelungirea contractelor pe perioadă determinată în anumite condiții, inclusiv pentru desfășurarea unor proiecte, programe sau lucrări.
Tribunalul a considerat că, în cazul analizat, CEO a justificat încadrarea temporară prin necesitatea asigurării securității energetice și a funcționării sistemului electroenergetic național.
Instanța a făcut trimitere și la contextul în care, în 2022, compania a anunțat angajarea a aproximativ 600 de persoane pe posturi de lăcătuș mecanic, electrician și sudor, pentru susținerea activității miniere într-o perioadă dificilă pentru sectorul energetic.
„Tribunalul apreciază că încheierea contractelor individuale de muncă pe o perioadă determinată a avut la bază o justificare reală și serioasă”, se arată în motivarea hotărârii.
Judecătorii nu au considerat că a fost o concediere colectivă
Un alt argument important al fostului angajat a fost acela că expirarea simultană a numeroase contracte ar fi reprezentat o modalitate de evitare a procedurii concedierii colective.
Tribunalul Gorj nu a fost însă de acord cu această interpretare în cazul analizat. Instanța a reținut că raportul de muncă a încetat prin ajungerea contractului la termen și a făcut distincția între încetarea de drept și concediere.
„În cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 68 și următoarele din Codul muncii”, au reținut judecătorii, motivând că este vorba despre încetarea de drept a contractului individual de muncă, nu despre o concediere în sensul acestor prevederi.
În consecință, instanța a respins contestația ca neîntemeiată, fără să dispună reintegrarea salariatului sau plata despăgubirilor solicitate.
Un caz cu miză pentru foștii angajați ai CEO
Sentința reprezintă o soluție nefavorabilă pentru fostul salariat, care a încercat să demonstreze că activitatea desfășurată ani la rând și prelungirile repetate ale contractului justificau recunoașterea unui raport de muncă pe perioadă nedeterminată.
Hotărârea nu înseamnă însă că toate eventualele litigii ale foștilor salariați ai CEO vor avea același rezultat. Fiecare dosar depinde de contractele încheiate, de situația concretă a angajatului și de argumentele analizate de instanță.
În acest caz, Tribunalul Gorj a considerat că justificarea angajării temporare a fost reală și că încetarea contractului la termen nu a reprezentat o concediere colectivă.
Fostul salariat mai are posibilitatea de a ataca sentința cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
