În spatele tragediei feroviare din Spania sunt vieți curmate, familii îndurerate și întrebări la care anchetatorii trebuie să găsească răspunsuri. Cel puțin 64 de persoane au murit în accidentul produs miercuri dimineață, în apropierea stației Urda, din provincia Toledo. Primele ipoteze indică o posibilă defecțiune a sistemului de semnalizare, urmată de o eroare în gestionarea circulației trenurilor.
Potrivit informațiilor apărute în presa spaniolă, ancheta se concentrează asupra modului în care a fost reluată circulația după ce sistemul automat de siguranță ar fi încetat să funcționeze corespunzător. O decizie luată în centrul de comandă ar fi permis unui tren de mare viteză AVE să își continue drumul, deși o garnitură Iryo ar fi rămas oprită pe aceeași linie.
Deocamdată, acestea sunt ipoteze de anchetă, iar responsabilitățile exacte urmează să fie stabilite.
Trenurile au fost oprite după o posibilă defecțiune
Primele informații arată că sistemul de siguranță LZB, care monitorizează circulația trenurilor de mare viteză, ar fi prezentat o defecțiune miercuri dimineață, în jurul orei 8:30.
Aproximativ șase trenuri, câte trei în fiecare direcție, ar fi fost oprite în zona afectată. Măsura avea rolul de a preveni un incident în condițiile în care sistemul automat nu mai funcționa normal.
După aproximativ opt minute, centrul de control ar fi trecut la operarea manuală și ar fi transmis ordinul de reluare a circulației. Numai că trenul Iryo nu ar fi reușit să pornească și ar fi rămas pe șine.
În acel moment, potrivit informațiilor citate de presa spaniolă, s-ar fi produs succesiunea de evenimente care a dus la catastrofă.
O decizie care ar putea schimba cursul anchetei
Un operator al companiei feroviare Adif ar fi autorizat un tren AVE să își reia deplasarea în regim normal, deși pe monitorul din centrul de comandă ar fi figurat trenul Iryo oprit, la aproximativ 25 de kilometri în față.
Anchetatorii verifică și dacă mecanicul trenului AVE a fost avertizat că circulația se desfășura în regim manual și dacă i s-a transmis obligația de a înainta cu prudență, cu o viteză de maximum 40 km/h, conform procedurilor invocate în primele relatări.
O astfel de avertizare i-ar fi putut oferi mecanicului mai mult timp pentru a observa obstacolul și pentru a încerca să evite impactul. Rămâne însă de stabilit dacă respectarea acestei proceduri ar fi împiedicat tragedia.
Surse guvernamentale citate de presa spaniolă ar fi descris decizia operatorului drept „inexplicabilă”. Ancheta trebuie să clarifice ce informații avea acesta la dispoziție în momentul în care a autorizat reluarea circulației și de ce a fost luată decizia respectivă.
Înregistrările din centrul de comandă, analizate de anchetatori
Toate ordinele transmise în centrul de comandă ar fi fost înregistrate atât audio, cât și în scris. Tehnicienii au analizat deja aceste înregistrări, care ar putea ajuta la reconstituirea minutelor decisive dinaintea accidentului.
Operatorul implicat beneficiază de asistența unui avocat și a unui psiholog, potrivit informațiilor publicate de presa spaniolă. Într-o tragedie de asemenea proporții, ancheta trebuie să stabilească faptele și responsabilitățile fără a anticipa concluziile finale.
Sistemele de siguranță feroviară sunt concepute pentru a reduce riscul unor coliziuni, inclusiv atunci când apar defecțiuni tehnice. Dacă sistemul automat nu mai poate controla circulația în condiții normale, personalul trebuie să aplice procedurile speciale prevăzute pentru operarea manuală.
În cazul de față, primele informații sugerează că trenurile au fost oprite inițial, însă reluarea circulației ar fi fost gestionată într-un mod care trebuie acum analizat în detaliu.
Răspunsuri pentru familiile celor care nu s-au mai întors acasă
Coliziunea s-a produs la kilometrul 118 al liniei de mare viteză, în apropierea localităților Mora, Orgaz și Urda, în provincia Toledo. Bilanțul preliminar indicat de informațiile prezentate este de cel puțin 64 de morți.
Dincolo de ipotezele tehnice și de întrebările privind procedurile de siguranță, rămâne durerea familiilor care și-au pierdut apropiații. Pentru acestea, stabilirea cauzelor nu poate schimba ceea ce s-a întâmplat, dar poate aduce răspunsuri și poate contribui la prevenirea unor tragedii similare.
Anchetatorii trebuie să stabilească atât cauza exactă a presupusei defecțiuni a sistemului LZB, cât și modul în care au fost luate deciziile după trecerea la operarea manuală. Numai după verificarea tuturor probelor se va putea spune dacă accidentul a fost rezultatul unei defecțiuni tehnice, al unei erori umane sau al unei combinații de factori.
Până atunci, concluziile rămân provizorii, iar responsabilitățile nu pot fi stabilite definitiv.
