Fondurile europene pot schimba radical destinul unei firme. Pot însemna investiții, echipamente moderne, locuri de muncă și chiar șansa unor antreprenori de a-și pune ideile în practică. Dar aceeași finanțare poate deveni, în anumite situații, o adevărată povară pentru beneficiar.
Un astfel de caz a ajuns în instanță la Tribunalul Dolj, unde o societate care a derulat un proiect european de milioane de lei se luptă cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene după ce autoritatea a decis rezilierea contractului de finanțare și recuperarea unei sume de 1.135.258 de lei.
Compania a obținut însă, în luna august, suspendarea executării deciziei de reziliere până la soluționarea definitivă a procesului de fond.
Un proiect de peste 4,4 milioane de lei
În centrul disputei se află un proiect destinat creării unui incubator de afaceri în domeniul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, prin reabilitarea, extinderea și reconversia unei clădiri și dotarea acesteia cu echipamente și active corporale și necorporale.
Valoarea totală a proiectului era de aproximativ 4,41 milioane de lei, dintre care valoarea eligibilă era de peste 3,7 milioane de lei, iar finanțarea solicitată de la autoritatea de management depășea 2,79 milioane de lei.
Pe hârtie, un proiect menit să creeze un ecosistem pentru antreprenori și să genereze activitate economică.
În realitate, implementarea s-a lovit de o problemă care, potrivit firmei, nu i-ar fi fost imputabilă.
Un proiect blocat de acordul vecinilor
Societatea susține în instanță că principala întârziere a fost provocată de imposibilitatea obținerii autorizației de construire, după ce proprietarii unor imobile învecinate ar fi refuzat să își dea acordul solicitat prin certificatul de urbanism.
Compania a ajuns să îi acționeze în judecată pentru suplinirea acordului.
Instanțele i-au dat câștig de cauză, iar în martie 2026 soluția a devenit definitivă.
Numai că, în aprilie, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a emis decizia de reziliere a contractului și a dispus recuperarea banilor.
Ulterior, pentru recuperarea debitului au fost emise și somația, respectiv titlul executoriu.
Partea bună a proiectului: zeci de antreprenori ajutați
Firma susține însă că proiectul nu a fost abandonat și nici nu a rămas doar pe hârtie.
În cadrul acestuia au fost realizate achiziții de echipamente și au fost desfășurate activități de pre-incubare și incubare.
Potrivit susținerilor din dosar, 44 de antreprenori au fost pre-incubați, iar 40 de firme au fost incubate.
De asemenea, societatea invocă 73 de locuri de muncă create, o rată de supraviețuire a firmelor incubate de 91% și un grad de ocupare a incubatorului de 87%.
Mai mult, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a emis în 2024 un titlu oficial de „Incubator de Afaceri”, valabil până în 2034.
Cu alte cuvinte, susține compania, investiția europeană a produs efecte concrete, iar banii nu au fost folosiți într-un proiect abandonat.
Și atunci de ce trebuie returnați banii?
Aici apare una dintre cele mai importante dispute din proces.
Societatea susține că suma de 1,135 milioane de lei pe care ministerul o solicită înapoi reprezintă bani cheltuiți pentru activități care au fost efectiv realizate.
Potrivit firmei, banii au fost decontați prin șase cereri de rambursare și au vizat echipamente recepționate, servicii de informare și publicitate, marketing, recrutare, formare profesională și audit.
În schimb, pentru componenta de construcție care a fost blocată nu ar fi fost decontată nicio sumă.
Firma susține astfel că nu ar fi logică recuperarea integrală a finanțării pentru un proiect în care o parte importantă a activităților a fost deja realizată și a produs efecte.
Mai mult, societatea afirmă că aproximativ 60% din valoarea componentei de extindere a clădirii urma să fie suportată din fonduri proprii, după ce proiectul a fost încadrat în regimul proiectelor nefinalizate.
De la fonduri europene la riscul de insolvență
Cea mai dramatică parte a disputei apare atunci când firma explică instanței ce s-ar putea întâmpla dacă suma este executată.
Compania susține că 1.135.258 de lei reprezintă o sumă suficient de mare încât executarea imediată să îi destabilizeze grav activitatea, cu riscuri asupra plății salariilor, furnizorilor și creditelor și, în cel mai rău scenariu, asupra existenței societății.
În documentele depuse la Tribunalul Dolj este invocat explicit riscul de insolvență.
Firma susține că executarea silită ar putea bloca lichiditățile, ar putea genera probleme cu băncile, ar putea duce la pierderea personalului calificat și a clienților și ar putea afecta contractele aflate în derulare.
Iar efectele nu s-ar opri la societatea respectivă.
Compania arată că lucrează și cu alte firme care accesează și implementează fonduri europene. Dacă activitatea sa ar fi blocată, există riscul ca și acestea să aibă probleme în respectarea termenelor și implementarea propriilor proiecte.
Instanța a pus frână executării
Deocamdată, Tribunalul Dolj a considerat că există suficiente argumente pentru a suspenda executarea deciziei ministerului.
La 12 august 2026, instanța a admis cererea societății și a dispus suspendarea executării deciziei de reziliere până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond.
Asta nu înseamnă că firma a câștigat definitiv procesul și nici că suma nu mai trebuie plătită. Înseamnă că, până la soluționarea litigiului, efectele deciziei de reziliere sunt suspendate.
Lecția amară a unui proiect european
Cazul ridică o întrebare care depășește disputa dintre o firmă și minister.
Cât de mare poate fi prețul unui proiect european care nu este finalizat la timp, chiar dacă o parte importantă din obiective a fost atinsă?
Pentru autorități, respectarea regulilor și a contractelor de finanțare este esențială. Pentru beneficiari, însă, situația poate deveni dramatică atunci când întârzierile apar din cauze pe care susțin că nu le pot controla.
Iar aici apare paradoxul: un proiect gândit să ajute antreprenori, să creeze locuri de muncă și să dezvolte economia poate ajunge, în anumite condiții, să amenințe chiar existența firmei care l-a implementat.
Fondurile europene pot fi o șansă uriașă pentru o companie. Dar un proiect prost gestionat, o întârziere sau o dispută privind eligibilitatea banilor pot transforma această șansă într-o datorie de peste un milion de lei.
În acest caz, ultimul cuvânt îl va avea instanța, care trebuie să stabilească dacă rezilierea contractului și recuperarea integrală a sumei au fost legale și proporționale.
