Răsturnare de situație într-un dosar dramatic de la Judecătoria Craiova! DGASPC a cerut ca unei mame să-i fie luate drepturile părintești, după ani de conflicte, ordine de protecție, intervenții ale Poliției și plasarea fiicei într-un centru. Judecătorul a respins însă cererea, considerând că decăderea din drepturile părintești ar fi „mult prea drastică”.
Povestea a început în 2024, când cazul unei minore a ajuns în atenția Protecției Copilului după un incident în apropierea liceului unde învăța fata. Potrivit documentelor din dosar, mama ar fi avut un conflict cu o profesoară, în prezența fiicei sale.
Ulterior, specialiștii DGASPC Dolj au încercat să evalueze situația familiei, însă au întâmpinat dificultăți în colaborarea cu mama.
Într-un raport citat de instanță au fost descrise probleme privind condițiile din locuință și modul în care mama își îndeplinea responsabilitățile față de copil. Evaluatorii au consemnat inclusiv condiții igienico-sanitare necorespunzătoare și lipsuri în ceea ce privește asigurarea hranei. În frigider au găsit trei vinete, iar în congelator câțiva porumbi.
„S-a mai constatat că în locuință condițiile igienico-sanitare erau necorespunzătoare pentru creșterea și dezvoltarea copilului. S-au sesizat aruncate pe pardoseala imobilului vase sparte, resturi alimentare, fân de la porcușorii de Guineea pe care îi deţine familia, saci plini cu obiecte, în frigider erau doar trei vinete, iar în congelator câțiva știuleți de porumb. Mama și minora nu au putut preciza ce au mâncat în ziua respectivă, nici ce vor prepara pentru masa de prânz, rezultând astfel că asigurarea hranei zilnice depășește capacitatea prezentă a mamei” – se arată în documentul de la Judecătoria Craiova.
Mai mult, specialiștii au observat la mamă o comunicare dezorganizată, dificultăți în gestionarea responsabilităților și o capacitate redusă de anticipare a unor riscuri la care ar putea fi expusă fata.
Și minora ar fi prezentat semne de anxietate și dificultăți de adaptare. Și nu privea pe nimeni în ochi.
Fata a fost scoasă din familie
În noiembrie 2024, Tribunalul a dispus plasarea de urgență a minorei într-un centru de protecție, după ce instanța a apreciat că dezvoltarea sa fizică, psihică și morală era pusă în pericol.
Măsura a fost menținută ulterior, iar în mai 2025 fata a fost mutată într-un complex de servicii specializate de tip rezidențial. „S-a observat la minoră că aceasta nu a beneficiat de un mediu familial securizant, stabil și psihoprotectiv unde să beneficieze de confort emoțional, manifestând reacții anxios-depresive când se confruntă cu o situație solicitantă sau nouă, neștiind cum să gestioneze emoțiile negative și starea de neliniște generalizată cu care se confruntă”, arată sursa citată.
Mama a încercat în mai multe rânduri să obțină reintegrarea copilului în familie, însă cererile sale au fost respinse.
Instanțele au apreciat că nu existau schimbări suficient de importante în situația acesteia și că reintegrarea nu era, la acel moment, în interesul copilului.
A primit și ordin de protecție
Situația a devenit și mai tensionată în septembrie 2025, când Judecătoria a emis ordin de protecție împotriva mamei.
Femeii i s-a interzis să se apropie la mai puțin de 100 de metri de fiica sa, de centrul rezidențial și de școala acesteia. De asemenea, i s-a interzis orice contact direct sau indirect cu minora.
Potrivit DGASPC, mama ar fi încălcat în repetate rânduri ordinul de protecție. În dosar sunt menționate prezentări la centrul unde era găzduită fata, aruncarea unor obiecte peste gard, apropierea de școală și încercări insistente de a lua legătura cu fiica.
Au fost întocmite și dosare penale pentru încălcarea ordinului de protecție.
Mama: „Vreau să-mi salvez copilul!”
În fața judecătorului, femeia a susținut însă că fiica sa este bine alături de ea și că între cele două există o relație normală.
Mama a acuzat probleme la școală și a afirmat că a ajuns în conflict cu cadrele didactice după ce a făcut sesizări la Poliție. A susținut că fiica sa era șicanată și supusă bullyingului.
Femeia a reclamat și condițiile din centrul în care se afla minora și a spus că situația este „inumană”.
În timpul procesului, instanța a ascultat-o și pe fată, în camera de consiliu.
Judecătorul: Decăderea mamei ar fi prea mult
DGASPC a cerut în cele din urmă decăderea mamei din exercițiul drepturilor părintești, invocând abuz emoțional, neglijență și atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Judecătorul nu a fost însă convins că este necesară cea mai dură măsură.
Instanța a arătat că, deși comportamentul mamei a provocat copilului tensiune psihică și suferință emoțională, există deja instrumente juridice prin care fata poate fi protejată: plasamentul și ordinul de protecție.
Mai mult, judecătorul a apreciat că decăderea din drepturile părintești nu ar îmbunătăți viața minorei și nici nu ar rezolva problemele sale emoționale.
Un aspect surprinzător din sentință este că instanța a apreciat că mama nu ar fi acționat neapărat cu rea-credință, ci din convingerea, chiar dacă una considerată „deformată”, că încearcă să-și protejeze și să-și „salveze” fiica.
Judecătorul consideră chiar că există riscul ca, dacă femeia ar fi decăzută din drepturile părintești, aceasta să continue să încerce să se apropie de copil și să încalce măsurile de protecție, ceea ce ar putea genera și mai mult stres pentru fată.
Cererea Protecției Copilului, respinsă
În aceste condiții, Judecătoria Craiova a respins cererea DGASPC de decădere a mamei din drepturile părintești.
Instanța a subliniat că măsura este una extremă și că, în cazul de față, copilul poate fi protejat prin măsuri mai puțin drastice.
Hotărârea a fost pronunțată la 21 iulie 2026 și poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Astfel, după aproape doi ani de procese, ordine de protecție și măsuri de plasament, războiul juridic dintre mamă și autoritățile de protecție a copilului nu pare să se fi încheiat.
Fetița vrea acasă. Iată ce a spus la audieri:
„Mă descurc bine la şcoală, mă înţeleg cât de cât ok cu profesorii. Mama se înţelege la fel, cât de cât ok cu profesorii. Nu m-a afectat episodul când a venit mama la şcoală. Vreau să mă întorc la mama, întrucât n-o consider pe mama un pericol, aşa cum o consideră alţii. Eu o consider iubitoare pe mama. Ea nu mă bate şi nu mă ceartă. Tatăl meu nu stă în Craiova, este cetăţean francez. L-am vazut de 2 ori în viaţa reală. În prezent nu păstrez legătura cu tata, nu am mai vorbit cu el, de când am intrat în sistemul de protecţie, nu mai am numărul de telefon şi nici nu am ce să mai vorbesc. Mă simt destul de închisă la Centru pentru că nu pot să ies afară decât supravegheată. Nu am discutat cu psihologul din cadrul Centrului, pentru ca nu prea am încredere. Nu prea vorbesc cu personalul de la Centru decât strictul necesar. Poate îi învinovăţesc pe cei de la Centru că nu sunt cu mama. De 1 an mă aflu la Centru. Mă înţeleg doar cu o fată, nu vorbesc deloc cu celelalte fete cu care locuiesc în apartament. Mi s-a întâmplat cu o fată să-mi facă bullying. La Centru se bârfeşte, o fată de-acolo întreabă de mine. Nu am încredere în persoane în general. În mama am încredere, dar în anumite situaţii, nu am încredere nici în ea. Cred că s-a ajuns aici din cauza sesizării. Era bine acasă, nu este bine că m-au luat cei de la Protecţie. Consider că mama este responsabilă, pe o scară de la 1-10, de 10, iar eu sunt responsabilă de 9. Uneori am fost tratată destul de urât de personal la Centru. O doamnă îngrijitoare a venit şi a spart 2 farfurii care erau pe masă. Am sunat la telefonul copilului şi am spus managerului de caz, dar nu s-a făcut nimic, mi s-a spus că tot noi suntem de vină. Aş fi dorit ca acea persoană să nu mai fie la Centru, să fie concediată. Această îngrijitoare a ţipat la noi, dar nu a mai fost altcineva în afară de aceasta, care să ţipe la noi. Acasă nu se ţipa la mine.”
