Un capitol important din istoria industriei energetice românești se încheie luni, 31 august. CET Govora, centrala care a furnizat energie și agent termic pentru Râmnicu Vâlcea timp de aproape 70 de ani, își oprește activitatea. Odată cu ea intră în declin și exploatările de cărbune din zona Berbești.
În spatele deciziei se află programul de decarbonizare asumat de România prin PNRR. CET Govora a rămas fără licență de producție, iar activitatea centralei pe cărbune trebuie să fie închisă.
Pentru Vâlcea, efectele sunt uriașe: sute de oameni își pierd locurile de muncă, iar peste 10.000 de consumatori racordați la sistemul centralizat riscă să rămână fără apă caldă de la 1 septembrie.
Din 800 de angajați, mai rămân doar 180
CET Govora are în prezent aproximativ 800 de salariați. După închiderea centralei, doar circa 180 de oameni vor mai rămâne pentru activitățile de transport și distribuție, pentru care societatea are licență până în 2027.
Restul angajaților vor pleca. În funcție de situație, aceștia ar urma să primească trei, cinci sau opt salarii compensatorii.
Este o lovitură grea pentru o comunitate care, timp de decenii, a depins economic de industria energetică și minieră.
Cărbunele dispare. Gazul ar trebui să-i ia locul
Noua centrală pe gaze de la Govora, construită cu o investiție europeană de aproximativ 140 de milioane de euro, este încă în lucru. Proiectul este realizat în proporție de aproximativ 50%.
Planul este ca noua centrală să poată furniza apă caldă începând din luna octombrie. Există însă o condiție esențială: Guvernul trebuie să aloce 40 de milioane de lei pentru cumpărarea gazelor și pentru perioada de tranziție dintre vechea centrală și cea nouă.
Dacă banii nu vin la timp, cei peste 10.000 de consumatori racordați la sistemul centralizat din Râmnicu Vâlcea ar putea rămâne fără apă caldă începând de la 1 septembrie.
Ce se întâmplă la Govora poate fi imaginea viitorului pentru Gorj și Dolj
Închiderea CET Govora nu este un caz izolat. Este, în fapt, un avertisment pentru județele care încă se bazează pe energia produsă pe cărbune.
În următorii 2-3 ani, același scenariu este așteptat să se repete, în diferite forme, la termocentralele pe lignit din Oltenia.
Pentru Complexul Energetic Oltenia, Gorj și Dolj, asta înseamnă mai puține grupuri energetice, reducerea activității miniere și, inevitabil, mii de locuri de muncă puse sub semnul întrebării.
Dacă la Govora din 800 de angajați rămân aproximativ 180, exemplul arată cât de dureroasă poate fi tranziția de la cărbune la alte surse de energie.
În Gorj, unde mineritul și termocentralele au reprezentat zeci de ani coloana vertebrală a economiei, tranziția energetică nu mai este o problemă a viitorului îndepărtat. Ea se întâmplă deja.
De la 70 de ani de cărbune la o nouă realitate energetică
Povestea CET Govora este, într-un fel, povestea întregii industrii energetice pe cărbune din România.
Centralele care au produs energie pentru generații întregi sunt închise treptat, iar în locul lor ar trebui să apară centrale pe gaze, energie regenerabilă și sisteme moderne de stocare.
Problema este că locurile de muncă pierdute în minerit și termocentrale nu pot fi înlocuite peste noapte.
Iar dacă noile investiții și alternativele economice nu apar suficient de repede, comunitățile care au trăit zeci de ani din cărbune riscă să plătească cel mai mare preț al tranziției.
La Govora, oprirea centralei înseamnă astăzi sute de oameni care își pierd locurile de muncă și peste 10.000 de consumatori care așteaptă să vadă dacă vor mai avea apă caldă. Pentru Gorj și Dolj, imaginile de la Govora pot fi o avanpremieră a ceea ce urmează în următorii ani.
