Dunărea a ajuns într-o situație alarmantă, cu debite care se apropie de minimele istorice pentru această perioadă, deși România a avut parte în ultimele săptămâni de ploi abundente. Explicația nu trebuie căutată însă doar în vremea din țara noastră, ci în întregul bazin hidrografic al fluviului.
Dunărea are aproape 2.850 de kilometri și traversează sau delimitează teritoriul a zece țări. Bazinul său hidrografic este unul dintre cele mai mari din Europa, întinzându-se pe aproximativ 820.000 de kilometri pătrați și incluzând teritorii din 19 state.
Debitul fluviului este alimentat de zeci de afluenți importanți, printre care Inn, Drava, Sava, Tisa, Morava, Prut, Olt, Siret și Jiu. Aceștia aduc apa colectată dintr-o zonă uriașă, din Alpi, Carpați, Balcani și câmpiile Europei Centrale.
Problema este că, în ultimele luni, mare parte din bazinul superior și mijlociu al Dunării a fost afectată de secetă și temperaturi ridicate. Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația și Serbia au trecut prin perioade cu precipitații reduse și valuri de caniculă, iar debitele mai multor afluenți au scăzut considerabil.
În România, situația a fost aproape opusă. Luna iulie a adus cantități importante de precipitații, în special în sudul țării, unde în unele zone s-au acumulat peste 100-150 de litri pe metru pătrat. Apa căzută aici nu poate însă ridica rapid debitul Dunării, deoarece cea mai mare parte a apei care ajunge în România vine din amonte.
Cu alte cuvinte, poate să plouă torențial în România, iar Dunărea să continue să scadă. Pentru că fluviul nu „trăiește” din ploile căzute doar în țara noastră. Ceea ce se întâmplă în Germania, Austria, Slovacia, Ungaria și Serbia are un impact major asupra debitului cu care Dunărea intră în România.
Iar cifrele arată cât de gravă este situația.
Potrivit prognozei hidrologice pentru perioada 31 iulie, ora 07:00 – 6 august, ora 07:00, debitul Dunării la intrarea în țară, în secțiunea Baziaș, este estimat să scadă până la aproximativ 1.450 de metri cubi pe secundă.
Valoarea este de aproape trei ori mai mică decât media multianuală a lunii iulie, de 4.750 de metri cubi pe secundă.
Mai mult, debitul prognozat se apropie de unul dintre cele mai scăzute niveluri înregistrate în istorie. În 1985, în timpul unei perioade severe de secetă, Dunărea a ajuns la aproximativ 1.400 de metri cubi pe secundă la intrarea în țară.
Iar veștile pentru începutul lunii august nu sunt tocmai bune. Estimările indică menținerea debitului în jurul valorii de 1.450 de metri cubi pe secundă până în jurul datei de 10-12 august.
Ulterior, hidrologii estimează o creștere treptată a debitelor, însă aceasta ar putea deveni mai evidentă abia după 24 august, în funcție de cantitatea de precipitații care va cădea în bazinul superior și mijlociu al Dunării.
Nivelul foarte scăzut al fluviului are efecte în lanț. Navigația este afectată, pe anumite sectoare apar bancuri de nisip, iar adâncimea șenalului navigabil se reduce. În același timp, ecosistemele acvatice sunt puse sub presiune, iar producția de energie este afectată de lipsa apei.
Situația este cu atât mai complicată cu cât Dunărea este esențială pentru sistemul energetic românesc. Debitul redus afectează inclusiv funcționarea unor capacități de producție care depind de apa fluviului.
Paradoxul acestei veri este, așadar, că România poate primi ploi consistente, în timp ce Dunărea continuă să scadă.
Explicația este simplă: Dunărea nu este doar un fluviu românesc, ci un sistem hidrologic european.
Apa care ajunge la Baziaș este rezultatul precipitațiilor și al debitelor acumulate pe mii de kilometri de râu și pe zeci de afluenți. Dacă în amonte este secetă, ploile din România nu pot compensa rapid deficitul.
Iar dacă prognozele actuale se confirmă, Dunărea va mai rămâne o perioadă la valori extrem de scăzute, într-o vară în care România se confruntă deja cu probleme serioase în sistemul energetic.
