În fotbalul românesc există două certitudini. Prima: mingea este rotundă. A doua: indiferent de subiect, Gigi Becali va găsi o modalitate să vorbească despre averea sa.
Săptămâna aceasta, patronul FCSB a deschis din nou registrul contabil în locul celui fotbalistic și a ținut să le reamintească tuturor că, în materie de milioane, îi vede pe acționarii Universității Craiova cum vede un proprietar de iahturi o flotă de hidrobiciclete.
„Eu sunt mai bogat cât toți 10 la un loc. Ei toți 10 la un loc nu au averea mea. Nu că sunt limitați financiar, dar sunt eu prea puternic față de ei”, a declarat Becali.
Problema este că fotbalul are prostul obicei să nu țină cont de extrasul de cont. Dacă trofeele s-ar câștiga la ghișeul băncii, FCSB ar fi deja campioană interplanetară. Din păcate pentru patronul roș-albaștrilor, UEFA încă insistă să se joace meciurile pe teren.
La Craiova, răspunsul a venit pe un ton mai degrabă corporatist decât imperial. Mihai Rotaru a explicat că în jurul clubului s-ar putea strânge noi investitori, însă criteriul principal nu este grosimea portofelului.
„Ne interesează să fie pe tipologia grupului nostru. Oameni care au decență, oameni care iubesc Universitatea, oameni care vor ca Știința să fie mare”, a spus acționarul Universității.
Tradus din limbaj managerial în româna fotbalului: nu orice om cu bani este automat și om de fotbal.
Mai savuroasă a fost însă descrierea atmosferei din grupul acționarilor olteni. După înfrângeri, certurile sunt atât de intense încât s-a instituit un armistițiu oficial.
„Am stabilit ca de acum încolo timp de 36 de ore, dacă avem un rezultat negativ, nu vorbim între noi.”
Un detaliu care, în comparație cu monologurile televizate de la Palat, pare aproape terapie de grup.
„Becalizarea” României
Rotaru a lansat și expresia care l-a iritat cel mai tare pe patronul FCSB: „becalizarea” societății românești.
„Consider că avem o becalizare a presei și a societății românești. (…) Mi se pare că oamenii nu mai știu să își facă meseria și sunt atât de comozi încât singurul efort pe care îl fac e să îl sune pe Gigi.”
O observație care, trebuie recunoscut, are măcar meritul originalității. Într-o țară în care unii verifică prognoza meteo, iar alții cursul valutar, există și categoria celor care așteaptă declarația zilnică a lui Becali pentru a afla în ce direcție se învârte planeta.
Replica patronului FCSB a venit, desigur, cu delicatețea unui buldozer intrat într-o vitrină.
„Becali e împărat”, a explicat acesta, înainte de a susține că România este „becalizată” pentru că lumea îl iubește.
Aici trebuie să-i dăm dreptate măcar parțial. Într-adevăr, puțini oameni reușesc să fie simultan patron de club, analist sportiv, comentator politic, consultant economic și personaj principal în propriul reality-show național.
Craiova versus imperiul declarațiilor
Pentru suporterul oltean, disputa are un farmec aparte. Într-un colț stă un club care încearcă să construiască o structură cu mai mulți investitori și decizii colective. În celălalt colț se află un singur om care vorbește cât un consiliu de administrație întreg.
Diferența este că la Craiova se mai ceartă zece oameni după o înfrângere. La FCSB, când apare o problemă, există riscul să fie și cel care o analizează, și cel care o rezolvă, și cel care explică la televizor de ce, de fapt, nu a fost o problemă.
Până la urmă, oltenii pot sta liniștiți. Averea lui Becali nu le ia puncte în clasament. După cum nici declarațiile lui nu aduc automat trofee în vitrină.
Iar dacă fotbalul românesc ne-a învățat ceva în ultimele decenii, este că milioanele fac zgomot, dar mingea are prostul obicei să decidă singură.
