Un client din Gorj a fost obligat de Judecătoria Târgu-Cărbunești să achite 819,43 de lei, reprezentând debitul principal pentru servicii de comunicații, însă instanța a respins restul pretențiilor formulate de firma care a cumpărat datoria. Judecătorul a considerat abuzive atât penalitățile de întârziere, cât și taxa de reziliere cerute consumatorului.
Cazul este relevant pentru situațiile în care creanțele provenite din contracte de telefonie sunt cesionate către firme specializate în recuperarea datoriilor, care ajung ulterior în instanță pentru a solicita plata unor sume mult mai mari decât debitul inițial.
În dosarul judecat la Târgu-Cărbunești, firma reclamantă a cerut de la un gorjean nu doar plata datoriei de 819,43 de lei, ci și 30,34 de lei reprezentând penalități de întârziere pentru fiecare zi calendaristică, o dobândă penalizatoare și încă 774,05 lei reprezentând taxă de reziliere.
În total, societatea a susținut că are de recuperat 1.623,82 de lei, aproape dublu față de debitul principal.
Penalitate de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere
Instanța a constatat că între consumator și operatorul de comunicații fuseseră încheiate două contracte, în anii 2017 și 2018. Ulterior, creanța a fost cesionată către firma care a ajuns să o recupereze în instanță.
Judecătoria a stabilit că existența debitului principal este dovedită și că fostul client nu a făcut dovada achitării facturilor.
Pentru această parte, lucrurile au fost clare: 819,43 de lei trebuie plătiți.
Problema a apărut în cazul sumelor suplimentare.
Contractele prevedeau penalități de întârziere de 0,5% pe zi pentru debitul neachitat. Judecătorul a calculat efectul unei asemenea clauze și a constatat că ea echivalează cu o dobândă penalizatoare de 182,5% pe an.
Instanța a apreciat că o asemenea penalitate creează un dezechilibru semnificativ între drepturile profesionistului și obligațiile consumatorului.
„Consumatorul fiind ținut să plătească o sumă de bani disproporționat de mare față de pagubele suferite de profesionist”, se arată în sentință.
Judecătorul a constatat că respectiva clauză contractuală are caracter abuziv și, prin urmare, nu poate produce efecte juridice.
Firma nu a putut recupera nici taxa de reziliere
Instanța a respins și cei 774,05 lei solicitați drept taxă de reziliere.
Judecătorul a considerat abuzivă și clauza prin care clientul era obligat să plătească despăgubiri calculate în funcție de valoarea abonamentului și numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale.
În motivarea sentinței se arată că o asemenea despăgubire este disproporționat de mare în raport cu prejudiciul efectiv pe care comerciantul l-ar putea suferi prin încetarea anticipată a contractului.
Instanța a subliniat și faptul că aceste contracte erau standard și preformulate, iar firma nu a făcut dovada că respectivele clauze au fost negociate efectiv cu clientul.
Judecătorul a mai reținut că simpla posibilitate a consumatorului de a alege dacă încheie sau nu contractul nu înseamnă că acesta a avut posibilitatea reală de a negocia condițiile impuse de operator.
Nici dobânda legală nu a fost acordată
Firma a cerut și dobândă legală penalizatoare până la plata integrală a debitului.
Și această solicitare a fost respinsă.
Instanța a arătat că, după constatarea caracterului abuziv al clauzei privind penalitățile, aceasta nu poate fi înlocuită pur și simplu cu o altă dobândă penalizatoare prevăzută de lege.
Prin urmare, judecătorul a admis cererea doar în ceea ce privește debitul principal de 819,43 de lei.
Restul pretențiilor au fost respinse ca neîntemeiate.
Firma primește doar 819 lei din cei 1.623 de lei solicitați
În final, Judecătoria Târgu-Cărbunești a admis în parte cererea și l-a obligat pe consumator să achite 819,43 de lei, reprezentând debitul principal.
În plus, acesta trebuie să plătească firmei 50 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
În schimb, au fost respinse pretențiile privind penalitățile de întârziere, dobânda penalizatoare și taxa de reziliere.
Sentința este executorie de drept, dar poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cazul arată și cât de importantă poate fi verificarea în instanță a clauzelor contractuale atunci când o firmă solicită nu doar plata unei datorii restante, ci și penalități sau despăgubiri calculate automat în baza unor condiții standard. În această speță, judecătorul a făcut diferența între datoria efectivă de 819 lei și sumele suplimentare cerute în baza unor clauze pe care le-a considerat abuzive.
