Dumitru Chisăliță, propunerea PSD pentru Ministerul Energiei în guvernul Luca Niculescu, critica încă din luna august modul în care România a gestionat înlocuirea centralelor pe cărbune cu grupuri pe gaze. Într-o analiză publicată înainte de nominalizarea sa, acesta a acuzat întârzierile proiectelor de la Turceni și Ișalnița și cheltuielile făcute de societățile de proiect, care au conduceri și structuri administrative, dar nu au produs energie electrică.
Dumitru Chisăliță a publicat, pe 6 august 2026, o analiză intitulată „România și-a închis cărbunele pe hârtie și și-a construit centralele pe gaze din vorbe”, în care a criticat felul în care statul român a gestionat tranziția energetică și investițiile menite să înlocuiască grupurile pe lignit.
Mesajul său viza inclusiv societățile constituite pentru proiectele de la Ișalnița și Turceni, în care Complexul Energetic Oltenia este implicat alături de parteneri privați.
„O secretară nu poate înlocui un grup energetic de 330 MW. Un sediu nu poate echilibra Sistemul Energetic Național”, a scris Chisăliță în analiza publicată pe site-ul Asociației Energia Inteligentă.
Criticile capătă o miză suplimentară în contextul propunerii sale pentru conducerea Ministerului Energiei, instituție care are un rol important în coordonarea politicilor energetice și în monitorizarea investițiilor strategice ale companiilor de stat.
Firme cu conduceri și cheltuieli, dar fără centrale
În analiza sa, Chisăliță a arătat că România și-a asumat închiderea capacităților pe cărbune și a atras finanțări europene pentru construirea unor centrale pe gaze care să le înlocuiască. În locul investițiilor finalizate, au apărut însă societăți de proiect, consilii de administrație, conduceri executive și structuri administrative.
La Ișalnița, proiectul este derulat prin CCGT Power Ișalnița, societate în care CE Oltenia deține 59,9% din acțiuni, iar ALRO are 40,1%. La Turceni, proiectul este dezvoltat împreună cu Tinmar.
Potrivit analizei, aceste societăți au acumulat ani de întârzieri, în timp ce centralele pentru care au fost constituite nu au ajuns în etapa de producție.
„Aceasta este una dintre bolile cronice ale statului român, construim mai întâi administrația proiectului și, adesea, uităm să mai construim proiectul”, a afirmat Chisăliță.
Expertul în energie a estimat că aproximativ 20 de milioane de euro ar fi fost cheltuite pentru organizare, structuri administrative, studii și prezentări, potrivit evaluării Asociației Energia Inteligentă citate în materialul său. Suma reprezintă o estimare a autorului și nu trebuie confundată cu un total de cheltuieli auditat sau confirmat independent.
Centralele de la Turceni și Ișalnița, întârziate
Cele două investiții sunt importante pentru viitorul sistemului energetic din Oltenia, regiune în care CE Oltenia operează capacități de producție pe lignit și unde închiderea grupurilor existente depinde, în parte, de realizarea unor noi surse de energie.
Planurile inițiale vizau o centrală pe gaze de aproximativ 475 MW la Turceni și una de 850 MW la Ișalnița. Împreună, acestea ar urma să asigure 1.325 MW de capacitate instalată.
Chisăliță a susținut că proiectele trebuiau să fie puse în funcțiune în 2026, însă procedurile de achiziție și întârzierile succesive au făcut imposibilă respectarea calendarului inițial.
În cazul Ișalniței, autorul a menționat că licitația pentru construirea centralei a fost anulată în februarie 2026, după ce nu au existat oferte conforme. Pentru Turceni, analiza indica existența unei singure oferte în februarie 2026, în cadrul unei proceduri pentru un contract estimat la aproximativ 525 de milioane de euro, fără TVA.
În opinia sa, întârzierile au dus și la creșterea costurilor, în condițiile în care prețurile echipamentelor, ale lucrărilor și ale finanțării au evoluat, iar termenele de livrare pentru turbine au devenit mai lungi.
„Am închis prezentul înainte să construim viitorul”
Una dintre principalele critici formulate de Chisăliță privește diferența dintre termenele impuse pentru închiderea grupurilor pe cărbune și cele prevăzute pentru construirea capacităților de înlocuire.
„Pentru grupurile pe cărbune a existat obligație. Pentru centralele pe gaze au existat prezentări PowerPoint”, a scris acesta.
Expertul a susținut că România a tratat închiderea capacităților existente ca pe o operațiune rapidă, în timp ce investițiile noi au rămas blocate în proceduri, licitații și amânări. În aceste condiții, statul riscă să solicite prelungirea funcționării unor centrale pe cărbune pe care se angajase să le închidă.
Analiza avertizează și asupra riscului ca proiectele pe gaze să devină mai scumpe și mai greu de finanțat, pe măsură ce costurile cresc, iar contribuția finanțării europene acoperă o parte tot mai mică din valoarea totală a investițiilor.
Pentru Complexul Energetic Oltenia, miza depășește activitatea celor două societăți de proiect. Viitorul centralelor pe gaze este legat de restructurarea companiei, de calendarul retragerii grupurilor pe lignit și de capacitatea sistemului energetic de a înlocui producția retrasă.
Cine răspunde pentru întârzieri?
În analiza din august, Chisăliță a cerut să fie clarificate responsabilitățile pentru licitațiile întârziate, procedurile anulate și creșterea costurilor.
„Cine răspunde pentru faptul că România trebuia să aibă în acest moment 1.325 MW pe gaze, adică aproximativ capacitatea Centralei de la Cernavodă, dar în 2026 nu are nici măcar contractele ferme de construcție pentru ambele centrale?”, a întrebat acesta.
Autorul a criticat și situația în care conducerile se schimbă, mandatele expiră, iar problemele sunt preluate de următorii responsabili fără ca întârzierile să fie lămurite.
Dumitru Chisăliță este președintele Asociației Energia Inteligentă și specialist în domeniul gazelor naturale și al energiei. Analiza sa a fost publicată pe 6 august, înainte de propunerea PSD pentru funcția de ministru al Energiei.
Dacă va prelua portofoliul, criticile formulate anterior vor deveni un reper pentru evaluarea modului în care va aborda problemele pe care le-a semnalat: întârzierile investițiilor, cheltuielile societăților de proiect și riscul ca noile centrale să nu fie gata la timp pentru a înlocui capacitățile pe cărbune.
