O postare făcută într-un grup de Facebook dedicat craiovenilor a declanșat o dezbatere aprinsă despre un pericol pe care tot mai mulți șoferi spun că îl întâlnesc pe străzile orașului: copiii care circulă cu trotinete electrice printre mașini, uneori fără cască, fără lumini și fără să conștientizeze cât de puțin timp îi are la dispoziție un șofer pentru a reacționa.
Autoarea postării povestește că a trecut printr-un moment care, deși nu s-a transformat într-o tragedie, a lăsat-o profund afectată.
Femeia spune că se afla în mașină împreună cu cei doi copii ai săi și mergea cu cel mic la terapie. Ca de obicei, îl luase și pe fratele mai mare, pentru că nu are altă posibilitate. La un moment dat, pe un bulevard cunoscut din Craiova, a întâlnit un grup format din patru copii care circulau cu trotinete electrice.
Potrivit mărturiei sale, unul dintre copii s-a dezechilibrat și a căzut chiar în zona roților autoturismului.
„Totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă”, povestește femeia.
Norocul a fost că a reacționat imediat și a frânat brusc. Copilul nu a fost lovit, iar ceea ce putea deveni o tragedie s-a terminat fără victime. Pentru șoferi însă, asemenea momente pot lăsa urme greu de șters.
„Nici azi nu mi-am revenit. Trăiesc un sentiment ciudat, ca și când aș fi luat viața unui copil. Era cât pe ce”, a scris femeia.
Cuvintele sale au stârnit numeroase reacții. Mulți dintre cei care au comentat spun că au trecut prin situații asemănătoare și că problema nu este trotineta în sine, ci modul în care unii copii ajung să o folosească în trafic.
Un craiovean a povestit că a fost chiar șicanat de un copil pe trotinetă după ce a încercat să-i atragă atenția că circulă periculos, pe mijlocul străzii. Răspunsul primit de la copil, potrivit acestuia, a fost: „Da’ care-i problema ta, Nene? Ce, nu-ți mai ajunge strada?”
O altă femeie a relatat experiența nepotului său, medic la UPU. Atunci când fiul acestuia a intrat la liceu și și-a dorit o trotinetă electrică, tatăl nu a fost de acord, tocmai pentru că, în activitatea sa medicală, văzuse numeroase victime ale unor accidente produse cu astfel de mijloace de deplasare.
Mărturia este una dintre cele mai puternice din discuție: un medic care vede zilnic urmările accidentelor a acceptat cu greu ca propriul copil să folosească o trotinetă, conștient fiind de riscuri.
Și alți craioveni au povestit întâmplări care puteau avea urmări dramatice.
O femeie spune că, în această primăvară, soțul său conducea cu aproximativ 10-15 kilometri pe oră printre blocuri, într-o zonă rezidențială, când un copil a ieșit brusc dintre clădiri, de pe o alee. Copilul făcea parte dintr-un grup de copii care se deplasau pe trotinete.
Șoferul a frânat, iar copilul nu a fost rănit. Totuși, familia a decis să cheme poliția și ambulanța, tocmai pentru a se asigura că băiatul este bine și pentru că, după cum spune femeia, în asemenea situații nu poți ști imediat dacă există leziuni.
Potrivit relatării sale, reacția mamei copilului ar fi fost una de nemulțumire, întrebând de ce au fost chemate autoritățile dacă băiatul nu pățise nimic.
Pentru șoferi, însă, un asemenea incident nu se termină în momentul în care copilul se ridică de jos.
Rămâne frica.
Rămâne imaginea copilului căzut.
Rămâne întrebarea: „Dacă nu reușeam să frânez?”
O altă craioveancă povestește că, seara, în timp ce se întorcea de la serviciu, a întâlnit cinci sau șase copii pe trotinete. Majoritatea purtau haine închise la culoare și, spune ea, nu aveau luminile aprinse. A încercat să atragă atenția asupra pericolului, dar susține că a primit în schimb injurii.
Alți membri ai grupului au relatat situații în care au întâlnit copii mergând câte doi pe aceeași trotinetă, circulând noaptea fără lumini sau ieșind brusc dintre mașini.
Au apărut și referiri la zona Rovine și la ANL-uri, unde unii craioveni spun că observă frecvent grupuri de copii pe trotinete, inclusiv la ore târzii.
O altă persoană a relatat că doi copii aflați pe aceeași trotinetă au trecut pe trotuar și au lovit-o, provocându-i căderea. În opinia sa, și aici ar fi fost nevoie de mai multă atenție din partea adulților.
Dezbaterea a ajuns inevitabil și la rolul poliției.
Mai mulți participanți spun că au văzut echipaje care treceau pe lângă copii aflați în situații pe care le considerau periculoase fără ca aceștia să fie opriți. Unii cer controale mai ferme, alții consideră că problema trebuie rezolvată în primul rând prin educație și supraveghere din partea părinților.
Dincolo de comentariile dure și de opiniile radicale apărute în discuție, mesajul care se repetă este unul simplu: un copil nu are voie să devină „victima” unei secunde de neatenție.
O trotinetă poate părea pentru un adolescent un mijloc de distracție, libertate și independență. Pentru un șofer, însă, un copil care apare brusc dintre mașini, merge fără lumini sau schimbă direcția fără să se asigure poate deveni imposibil de evitat.
Iar dacă se produce o tragedie, nu există câștigători.
Copilul poate rămâne cu răni grave sau chiar își poate pierde viața. Familia va rămâne cu o durere imposibil de descris. Iar șoferul, chiar dacă nu a avut intenția de a face rău și chiar dacă accidentul nu a depins în totalitate de el, poate rămâne pentru tot restul vieții cu trauma unui asemenea moment.
Tocmai de aceea, apelul făcut de craioveanca ce a trăit sperietura este, dincolo de furia exprimată, unul care merită ascultat.
Părinții trebuie să le explice copiilor că trotineta electrică nu este o jucărie.
Înainte de a le da acces la ea, copiii trebuie să învețe regulile de circulație, să înțeleagă pericolele, să fie vizibili în trafic și să știe că o clipă de neatenție poate schimba pentru totdeauna viața lor și a altor oameni.
La fel de important este ca șoferii să rămână atenți și să anticipeze, pe cât posibil, comportamentul imprevizibil al copiilor.
Pentru că, într-o fracțiune de secundă, o zi obișnuită se poate transforma într-o tragedie.
Iar întrebarea femeii din Craiova rămâne poate cea mai apăsătoare dintre toate:
„Cum putem trăi restul zilelor noastre știind că am omorât pe cineva?”
Poate că aceasta este întrebarea pe care ar trebui să și-o pună fiecare părinte înainte de a-i pune copilului în mână cheia unei trotinete electrice.
