Paradox uriaș în industria energetică: în timp ce lumea se pregătește pentru o criză de specialiști în energie, iar un electrician bine calificat poate ajunge să câștige peste 15.000 de lei net pe lună, în Gorj și Dolj mii de oameni care au lucrat ani de zile în minerit și energie își pierd locurile de muncă. Complexul Energetic Oltenia își reduce efectivele, iar oameni cu experiență în meserii energetice riscă să iasă din sistem exact într-un moment în care aceste competențe devin tot mai căutate.
Un paradox greu de ignorat se conturează pe piața muncii din energie. Pe de o parte, tranziția energetică și investițiile masive în rețele, centrale, producție și infrastructură creează o nevoie tot mai mare de oameni calificați. Pe de altă parte, în regiuni precum Gorjul și Doljul, mii de angajați ai Complexului Energetic Oltenia și ai companiilor care gravitează în jurul acestuia se confruntă cu pierderea locurilor de muncă.
Datele prezentate într-o analiză publicată de Republica, pe baza unor informații ale Agenției Internaționale a Energiei și ale altor surse din domeniu, arată dimensiunea problemei.
La nivel mondial, 76 de milioane de oameni lucrau în sectorul energetic în 2024, cu peste cinci milioane mai mulți decât în 2019. Energia a creat locuri de muncă de două ori mai repede decât restul economiei.
Și totuși, atunci când AIE a întrebat aproximativ 700 de companii, sindicate și școli tehnice dacă găsesc suficienți oameni calificați, 60% au răspuns că nu.
Nu este vorba doar despre ingineri sau manageri. Lipsesc exact oamenii care trebuie să pună în funcțiune și să întrețină sistemele energetice: electricieni, sudori, montatori de conducte, specialiști în rețele de înaltă tensi, operatori de centrale și muncitori calificați.
Meseriile considerate „fără viitor” devin aur
Timp de decenii, meseriile tehnice au fost privite în România ca o variantă de rezervă pentru cei care nu urmau un traseu universitar.
Datele arată însă că piața se schimbă.
În România, potrivit cifrelor prezentate de Republica, un electrician autorizat ANRE poate ajunge la 8.000-12.000 de lei net pe lună, în timp ce un electrician specializat în domeniul industrial poate câștiga între 10.000 și 15.000 de lei net.
Pentru cei care acceptă deplasări, veniturile pot trece de 15.000 de lei net pe lună.
Prin comparație, salariul mediu al unui inginer energetician este estimat la aproximativ 6.000 de lei net, cu așteptări salariale de circa 8.500 de lei.
Apare astfel o situație aproape paradoxală: meseria practică pe care mulți părinți au considerat-o cândva un eșec educațional poate ajunge să fie mai bine plătită decât diploma universitară.
Problema este că România are tot mai puțini oameni care vor să facă aceste meserii.
Europa rămâne fără specialiști
Fenomenul nu este unul exclusiv românesc.
În economiile dezvoltate, pentru fiecare lucrător din energie cu vârsta sub 25 de ani există aproximativ 2,4 lucrători care urmează să iasă la pensie în următorii zece ani.
În domeniul rețelelor, raportul este de 1,4 la 1, iar în industria nucleară de 1,7 la 1.
Pentru ca deficitul de personal calificat să nu se agraveze până în 2030, numărul noilor lucrători calificați ar trebui să crească la nivel mondial cu 40%.
Costul estimat pentru această pregătire este de aproximativ 2,6 miliarde de dolari pe an, o sumă infimă raportată la cheltuielile globale pentru educație.
Inclusiv România are deja exemple concrete.
La Transgaz, aproximativ 1.000 de angajați din activitățile tehnice urmează să iasă la pensie în perioada 2026-2035. În ultimii trei ani, compania a angajat peste 350 de persoane, dar a pierdut aproape 480.
Criza nu mai este una care se anunță pentru viitor. Se vede deja în statele de plată.
Iar în Oltenia se întâmplă exact invers
În Gorj și Dolj, situația este cu atât mai paradoxală.
Complexul Energetic Oltenia a trecut în 2026 printr-un nou val de reduceri de personal, în contextul planului de restructurare.
La 1 aprilie, aproximativ 1.400 de angajați cu contracte pe perioadă determinată au rămas fără loc de muncă, iar de la 1 mai alte aproximativ 300 de contracte au ajuns la termen. AJOFM Gorj estima că aproximativ 1.050 dintre cei din primul val proveneau din Gorj, restul fiind din Dolj și Mehedinți.
Ulterior, datele privind situația contractelor au indicat 1.947 de salariați cu contracte pe perioadă determinată la nivelul CEO, în timp ce compania preciza că neprelungirea contractelor ajunse la termen reprezintă juridic încetarea de drept a acestora, nu o disponibilizare propriu-zisă.
Indiferent de terminologia juridică, pentru comunitățile din Gorj și Dolj efectul este același: mii de oameni cu experiență în domeniul energetic au ieșit sau sunt în proces de ieșire din sistem.
Oamenii care știu energia pleacă, iar lumea caută exact acești oameni
Este una dintre marile contradicții ale tranziției energetice.
În timp ce România închide treptat capacități pe cărbune și reduce personalul din industria minieră și energetică, în alte zone ale lumii se investesc sute de miliarde în rețele, centrale și infrastructură.
Numai în Statele Unite, cererea de energie a centrelor de date este estimată să crească de la 31 GW în 2025 la 66 GW în 2027. Pentru extinderea rețelelor și a capacităților energetice, Goldman Sachs estimează un necesar suplimentar de 207.000 de oameni doar în transport și racordare, plus alte 300.000 de persoane în producție, construcții și operare.
Iar problema nu este doar numărul de oameni.
Este nevoie de oameni care știu deja meserie.
Un om care a lucrat ani de zile într-o centrală, într-o stație electrică, într-un sistem de distribuție sau într-o activitate industrială nu poate fi înlocuit peste noapte printr-un curs de câteva săptămâni.
„Viitorul verde” are nevoie tot de mâini și de experiență
Tranziția energetică nu înseamnă că lumea nu va mai avea nevoie de meseriași. Dimpotrivă.
Panourile fotovoltaice trebuie montate. Centralele trebuie exploatate. Rețelele trebuie extinse. Stațiile trebuie construite și întreținute. Conductele trebuie sudate. Instalațiile trebuie puse în funcțiune. Echipamentele trebuie reparate.
Chiar și dezvoltarea inteligenței artificiale generează o nevoie suplimentară de electricitate și, implicit, de infrastructură energetică.
AIE estimează că utilizările actuale ale inteligenței artificiale nu reduc semnificativ cererea pentru numeroase roluri tehnice din construcție, operare și mentenanță.
Ce se întâmplă cu oamenii din Gorj și Dolj?
Aici este întrebarea la care tranziția energetică trebuie să ofere un răspuns.
Dacă lumea va avea nevoie de tot mai mulți electricieni, operatori, sudori, montatori, mecanici și specialiști în energie, de ce oamenii care au făcut deja aceste meserii sunt lăsați să iasă din sistem fără o reconversie clară către noile proiecte energetice?
Problema Olteniei nu este că oamenii nu au experiență.
Dimpotrivă. Regiunea are generații întregi de muncitori și specialiști formați în minerit, producerea energiei și activități industriale.
Problema este că aceste competențe trebuie transferate către noile industrii înainte ca oamenii să părăsească definitiv piața muncii.
Pentru că, în timp ce în Gorj și Dolj se discută despre restructurări, închiderea minelor și reducerea personalului, piața energetică internațională se pregătește să plătească tot mai bine exact oamenii care știu să facă energia să funcționeze.
Iar dacă România nu va reuși să-i păstreze sau să-i recalifice, există riscul ca, peste câțiva ani, să ajungă să importe specialiști pentru proiectele energetice construite cu bani europeni.
Astăzi îi numărăm pe cei care pleacă din sistem. Mâine s-ar putea să-i căutăm cu disperare pe cei care știu meserie.
