În plină criză energetică, când România are nevoie de fiecare megawatt disponibil, Complexul Energetic Oltenia a ajuns să apeleze la… pensionari. Nu pentru o festivitate, nu pentru o fotografie de arhivă, ci direct în camera de comandă.
Trei tablotari care s-au pensionat în urmă cu doi-trei ani au fost chemați înapoi la muncă de Sucursala Electrocentrale Rovinari. Vor lucra timp de 30 de zile, pentru ca grupurile energetice 4, 5 și 6 să poată funcționa simultan, într-o perioadă în care Sistemul Energetic Național are nevoie disperată de producție.
Practic, în timp ce unele meserii dispar încet din schemele de personal, experiența celor care au ieșit deja la pensie devine din nou indispensabilă.
„Ca să putem funcționa cu toate cele trei grupuri simultan s-a găsit această soluție pentru o perioadă de 30 de zile. Colegi care au părăsit această companie în urmă cu 2 sau 3 ani au fost rugați să revină alături de noi. Trei au fost de acord să revină pentru a da o mână de ajutor în această perioadă”, a declarat Jan Popescu, președintele executiv al Sindicatului Mine Energia Oltenia.
Au ieșit la pensie, dar centrala încă are nevoie de ei
Cei trei nu au fost chemați pentru muncă de rutină. Ei sunt operatori în camera de comandă, oamenii care trebuie să știe în orice moment ce se întâmplă cu un grup energetic.
Tablotarul, cum este cunoscut în limbajul angajaților din termocentrale, este omul care stă în spatele panourilor de comandă și urmărește permanent parametrii instalațiilor. Într-o centrală pe cărbune, unde temperaturile, presiunile și debitele trebuie ținute sub control, experiența poate face diferența dintre o funcționare normală și o oprire.
Jan Popescu spune că meseria nu se învață peste noapte.
„Ca să poți să ajungi operator în cameră de comandă fie turbină, fie cazan, tablotari cum le spunem noi, trebuie să arzi mai multe etape. Necesită o pregătire mai temeinică”, a explicat sindicalistul.
În mod normal, un angajat poate avea nevoie de patru-cinci ani de pregătire pentru a stăpâni bine meseria. Drumul începe, de regulă, în exploatare, ca mecanic, electrician sau operator, după care urmează pregătirea pentru camera de comandă, perioadele de instruire, examenele și autorizarea.
„Creierul” grupului energetic
Tablotarul nu este, așadar, omul care „se uită la niște monitoare”, așa cum ar putea părea din exterior. În camera de comandă se află practic creierul operațional al grupului energetic.
Operatorul de cazan urmărește și reglează alimentarea cu cărbune, aerul necesar arderii, presiunea și temperatura aburului și o serie întreagă de alți parametri.
Operatorul de turbină și generator supraveghează turația turbinei, sincronizarea generatorului cu Sistemul Energetic Național, presiunile și sistemele de răcire și ungere.
O manevră greșită poate însemna oprirea grupului, iar o oprire neprogramată poate avea consecințe serioase asupra producției de energie.
Comparația cu piloții de avion
Pentru a explica mai simplu cât de importantă este această meserie, Jan Popescu recurge la o comparație cu aviația.
„Taromul ar putea avea 100 de avioane la sol, operaționale. Ar avea 100 de stewardese, câte una pe avion, dar dacă n-ar avea decât 90 de piloți, 10 avioane rămân la sol. Și noi putem fi 50 de mii de salariați la Complexul Energetic Oltenia, dacă nu am avea în cadrele de comandă acei operatori cameră comandă fie cazan, fie turbină, nu am putea avea energia necesară”, a spus sindicalistul.
Iar situația de la Rovinari arată exact cât de greu poate fi înlocuită experiența.
Trei oameni care au plecat din companie în urmă cu câțiva ani au fost chemați înapoi pentru ca un grup energetic să poată funcționa în condițiile în care România are nevoie de energie suplimentară.
Pensionarii care țin luminile aprinse
Într-o perioadă în care România își reorganizează sistemul energetic și închide sau restrânge capacități pe cărbune, imaginea celor trei pensionari reveniți în camera de comandă este aproape simbolică.
Au ieșit la pensie, dar centrala încă are nevoie de experiența lor.
Pentru următoarele 30 de zile, cei trei tablotari vor lăsa pensia deoparte și vor reveni în locul pe care l-au ocupat ani la rând. Vor sta din nou în fața panourilor de comandă, vor urmări parametrii instalațiilor și vor contribui la funcționarea grupurilor 4, 5 și 6 de la Rovinari.
În vremuri normale, probabil că revenirea pensionarilor la muncă ar fi fost o știre despre lipsa de personal.
În vremuri de criză energetică, însă, cei trei au ajuns să fie exact ceea ce sistemul nu-și permite să piardă: experiență care poate fi pusă imediat la lucru.
Iar povestea lor spune, poate mai bine decât orice strategie sau plan energetic, cât de importantă este resursa umană din vechile termocentrale: poți opri un grup, poți reduce schema de personal, poți pensiona oamenii, dar când ai nevoie din nou de energie, descoperi că unele meserii nu pot fi înlocuite peste noapte.
