Italia apasă frâna pe închiderea cărbunelui până în 2038, în timp ce România accelerează spre 2029: două direcții total diferite în plină criză energetică
În timp ce România își închide accelerat capacitățile pe cărbune până în 2029, alte state europene aleg o abordare mult mai prudentă. Italia a decis să amâne până în 2038 renunțarea la termocentralele pe cărbune, cu 13 ani peste termenul inițial, potrivit unei legi adoptate marți de Camera Deputaților, relatează Reuters.
Italia își păstrează opțiunile deschise
Decizia reflectă strategia Guvernului condus de Giorgia Meloni, care încearcă să evite riscurile unei crize energetice într-un context internațional tot mai instabil.
Autoritățile italiene recunosc deschis că securitatea energetică primează. Ministrul Energiei, Gilberto Pichetto Fratin, a declarat recent că:
Italia ar putea chiar reporni termocentrale pe cărbune, dacă situația din Orientul Mijlociu va duce la probleme de aprovizionare.
În prezent, Italia are patru termocentrale pe cărbune în conservare, dintre care trei aparțin gigantului Enel, și un portofoliu diversificat de furnizori de gaze, inclusiv Norvegia, Algeria și Azerbaidjan.
De la renunțare totală în 2025, la prelungire până în 2038
Conform planului energetic din 2024, Italia urma să renunțe complet la cărbune până la finalul lui 2025. Noua decizie schimbă radical direcția:
termenul este împins până în 2038, pentru a oferi flexibilitate în fața crizelor.
Partidul Liga, aflat la guvernare, justifică măsura:
„Este corect și responsabil să reconsiderăm renunțarea la cărbune în contextul actualei crize energetice internaționale.”
România: închidere rapidă, fără plasă de siguranță
În contrast puternic, România merge în direcția opusă.
Conform planurilor asumate, toate capacitățile pe cărbune ar urma să fie închise până în 2029, într-un ritm mult mai accelerat decât cel adoptat de Italia.
Criticii acestor decizii avertizează că România riscă:
- dependență crescută de importuri,
- prețuri mai mari la energie,
- pierderi masive de locuri de muncă,
- și vulnerabilitate în fața crizelor externe.
Două modele: prudență vs. grabă
Diferența este clară:
- Italia își păstrează capacitățile ca rezervă strategică,
- în timp ce România le închide definitiv, fără alternative complet funcționale.
Decizia italiană arată că marile economii europene aleg flexibilitatea și securitatea energetică, chiar dacă asta înseamnă amânarea obiectivelor climatice.
Critici din partea activiștilor de mediu
Nu lipsesc însă reacțiile negative. Organizația WWF Italia a criticat dur măsura, considerând-o:
„o schimbare periculoasă pentru lupta contra schimbărilor climatice și pentru sănătatea cetățenilor.”
O întrebare pentru România
În timp ce alte state își regândesc strategiile în funcție de realitate, rămâne întrebarea:
România își permite să închidă tot, într-o perioadă în care alții aleg să păstreze rezervele?






