Vizita fostului ministru al Energiei, Bogdan Ivan, la Termocentrala Rovinari a reaprins furia oamenilor care au rămas fără locuri de muncă după restrângerea activității Complexului Energetic Oltenia. Un fost salariat al CEO, Cristian Constantinescu, îl acuză pe Ivan că se transformă acum în apărătorul cărbunelui, după ce, din funcția de ministru, a susținut politica de decarbonizare și închiderea unor capacități.
Bogdan Ivan a venit luni la Rovinari și a transmis un mesaj fără echivoc: România încă are nevoie de energia produsă pe cărbune. Fostul ministru a cerut păstrarea în funcțiune a grupurilor Complexului Energetic Oltenia și a anunțat că va susține, inclusiv din Parlament, demersurile pentru menținerea acestora după 31 august.
Mesajul său nu a fost însă primit cu aplauze de toată lumea.
Pentru unii dintre foștii angajați ai CEO, discursul lui Ivan sună acum mai degrabă a ipocrizie decât a salvare a sistemului energetic.
Cristian Constantinescu, unul dintre cei aproximativ 1.800 de salariați care au plecat acasă la 1 aprilie după încetarea contractelor pe perioadă determinată, a reacționat dur la vestea că fostul ministru a ajuns la Rovinari.
„Dacă eram acasă, veneam și mă puneam în fața mașinii și nu vă lăsam să intrați”, a transmis acesta.
Constantinescu spune că nu este vorba despre lipsă de respect, ci despre revolta unui om care consideră că deciziile politice privind închiderea grupurilor pe cărbune au fost luate prea ușor, fără ca politicienii să se gândească suficient la oamenii care urmau să rămână fără locuri de muncă.
„De ce nu ați venit atunci în fața oamenilor?”
Întrebarea fostului salariat este una cât se poate de simplă: dacă astăzi cărbunele este indispensabil pentru securitatea energetică a României, de ce politicienii nu au avut același discurs atunci când minerii și energeticienii protestau împotriva închiderii capacităților?
„Când s-a luat decizia care a dus la închiderea grupurilor pe cărbune, ați semnat și dumneavoastră. Dar mă întreb: de ce nu ați venit atunci la Termocentrala Rovinari, la Turceni, în carierele miniere, în fața oamenilor care își strigau disperarea în stradă?”, îl întreabă Constantinescu pe fostul ministru.
Acesta amintește și protestele de la București, unde angajații CEO au ajuns să ceară păstrarea locurilor de muncă.
„Am stat în ploaie, în fața Ministerului Energiei, iar în locul dumneavoastră a fost trimis domnul Casian, care ne-a pus în față o foaie și ne-a spus, practic, că vom avea locuri de muncă la Minprest începând cu 1 mai.”
Promisiunea s-a materializat, însă, susține fostul angajat, cu un preț greu pentru oameni.
De la locuri de muncă la CEO, la 5.200 de lei brut
Constantinescu acuză că foștii angajați ai CEO care au ajuns la Minprest fac, în multe cazuri, aceeași muncă, în aceleași condiții grele, dar pentru venituri mult mai mici.
El indică un salariu de aproximativ 5.200 de lei brut pentru cei care au acceptat să continue activitatea.
„Fac, în multe situații, aceeași muncă, în aceleași condiții, dar pentru aproape jumătate din bani”, susține acesta.
Fostul salariat ridică și problema diferenței dintre suma plătită pentru un muncitor și banii încasați pentru serviciul prestat.
„Dacă, așa cum se spune, Minprest încasează în jur de 10.000 de lei pentru un salariat de la Complexul Energetic Oltenia, cum se explică faptul că omul care muncește efectiv ajunge să primească un salariu de doar 5.200 de lei brut? Unde este diferența? Cine beneficiază de ea?”
Sunt întrebări care, dincolo de cazul particular al lui Constantinescu, ating una dintre cele mai sensibile probleme ale restructurării CEO: ce se întâmplă cu oamenii după ce capacitățile energetice sunt închise și posturile sunt desființate?
Astăzi, cărbunele este din nou „vital”
Ironia situației este evidentă pentru foștii salariați.
În perioada în care Complexul Energetic Oltenia era împins către reducerea activității pe cărbune, oamenilor li se vorbea despre decarbonizare, restructurare și tranziție energetică.
Acum, în plină criză energetică și cu România obligată să importe cantități importante de energie în anumite intervale, discursul s-a schimbat.
Bogdan Ivan spune că România trebuie să păstreze grupurile CEO în funcțiune, pentru că „România încă nu are altă alternativă”.
Fostul salariat îi răspunde, însă, că pentru oamenii disponibilizați alternativa a venit prea târziu.
„Domnule Ivan, mie unul mi-ar fi fost rușine să mă întorc în fața oamenilor și să îi privesc în ochi, știind că am avut un rol în deciziile care au dus la închiderea acestor grupuri. Cum puteți să veniți acum la Rovinari și să priviți oamenii în ochi?”, a transmis Constantinescu.
„Ați venit pentru oameni sau pentru imagine?”
Cea mai dură acuzație este legată însă de momentul ales pentru vizita la Rovinari.
„Și să fim sinceri: de ce ați venit acum la Rovinari? Pentru oameni sau pentru campanie? Pentru a le asculta durerea sau pentru imagine?”, întreabă fostul salariat.
Constantinescu consideră că este mult mai ușor pentru un politician să vorbească despre salvarea cărbunelui atunci când nu mai ocupă funcția de ministru decât să stea în fața angajaților atunci când aceștia protestează și își pierd locurile de muncă.
Iar aici este, de fapt, marea contradicție pe care o scot la iveală oamenii din Gorj: cărbunele devine indispensabil exact atunci când România descoperă că nu are suficiente alternative, însă oamenii care au lucrat în sistem au fost deja trimiși acasă.
La Rovinari, Bogdan Ivan a vorbit despre negocieri cu Bruxelles-ul, despre menținerea a patru grupuri ale CEO și despre securitatea energetică a României.
Pentru Cristian Constantinescu și pentru ceilalți foști angajați plecați la 1 aprilie, întrebarea este însă mult mai concretă:
Dacă energia pe cărbune este atât de importantă astăzi, de ce au fost lăsați acasă tocmai oamenii care știau să o producă?
„Noi nu vrem poze. Nu vrem promisiuni. Vrem respect, dreptate și un viitor pentru oamenii care au ținut energia României în picioare”, este mesajul fostului salariat al Complexului Energetic Oltenia.
Și poate că acesta este cel mai greu mesaj pe care îl poate primi un politician venit la Rovinari să vorbească despre renașterea cărbunelui: nu poți cere oamenilor să uite ce li s-a întâmplat doar pentru că, după ce ai plecat de la guvernare, ai descoperit din nou cât de important este cărbunele.
