Vara aceasta, Târgu Jiul nu intră doar în sezonul concediilor. Intră direct în cea mai mare încercare de nervi pentru șoferi, pietoni și afaceri din centrul orașului din ultimele decenii. Dacă traficul era deja sufocant la orele de vârf, ceea ce urmează riscă să transforme municipiul într-un adevărat labirint al claxoanelor, nervilor și rutelor ocolitoare.
Acum e greu, la vară va fi imposibil
Primăria anunță că ordinul de începere pentru cele trei pasaje subterane din zona centrală va fi dat imediat după încheierea anului școlar. Practic, strada Unirii – artera vitală a orașului – va fi închisă complet luni întregi. Vorbim despre trei dintre cele mai aglomerate puncte din Târgu Jiu: zona Colegiului „Tudor Vladimirescu”, magazinul Parâng și Piața Mare. Trei noduri unde și acum se circulă greu, chiar și într-o zi obișnuită.
În teorie, proiectul sună spectaculos. 60 de milioane de euro, bani europeni, pasaje moderne, trafic fluidizat, pietoni mutați în subteran, mașini care circulă fără semafoare și fără haos. În practică însă, mulți târgujieni se întreabă dacă orașul este pregătit pentru un asemenea șoc urbanistic.
Pentru că adevărul crud este simplu: în momentul în care închizi total strada Unirii, mii de mașini pe oră vor trebui să găsească alte variante. Iar Târgu Jiul nu abundă în rute alternative largi și moderne. Străduțele secundare deja sunt sufocate dimineața și după-amiaza. Oricine traversează orașul la orele de vârf știe că uneori faci 20-30 de minute pentru câțiva kilometri.
CITEȘTE ȘI: Gorj: Hotel de 5 stele cu SPA și piscine, construit prin Fondul de Tranziție Justă
„O să fie iadul pe pământ”, spune un taximetrist care lucrează de peste 15 ani în oraș. „Acum, dacă se blochează un sens două minute, deja se face coadă până la sensul de la 9 Mai. Când închizi Unirii complet, tot orașul o să se verse pe străzile laterale. O să mergem bară la bară.”
Orașul șantierelor începute
Mulți șoferi se tem că proiectul va intra în aceeași categorie a lucrărilor începute cu entuziasm și terminate cu întârzieri uriașe. Târgu Jiul are deja un trecut care îi face pe oameni sceptici. Șantiere abandonate, promisiuni optimiste și termene depășite au erodat încrederea publicului.
„Asta e frica principală”, spune un locuitor din zona centrală. „Ni se spune șase luni, nouă luni. Dar noi știm cum merg lucrurile. Dacă se întinde pe doi-trei ani? Dacă apar probleme? Dacă schimbă firmele? Dacă se blochează finanțarea? Noi rămânem cu orașul făcut praf.”
Și nu sunt puțini cei care gândesc așa. În oraș există deja o stare de neîncredere alimentată de experiențele anterioare. Oamenii nu contestă neapărat ideea modernizării, ci capacitatea autorităților de a duce la capăt o investiție atât de complicată fără haos administrativ.
Există însă și cealaltă tabără. Cei care spun că orașul nu mai poate continua la nesfârșit cu aceeași infrastructură gândită pentru traficul anilor ’80.
„Da, o să fie greu. Foarte greu”, spune un tânăr șofer. „Dar dacă nu faci nimic, peste cinci ani va fi și mai rău. Toate orașele care au evoluat au trecut prin perioade de șantiere și disconfort. Dacă pasajele astea chiar se fac cum trebuie, poate că peste doi ani o să circulăm mult mai bine.”
Este, de fapt, marea miză a proiectului: sacrificiul prezentului pentru promisiunea unui viitor mai fluid. Numai că între promisiune și realitate există mereu o diferență uriașă.
Disconfort pentru bătrâni
Pietonii au și ei propriile temeri. Pentru mulți vârstnici, ideea pasajelor subterane nu înseamnă modernizare, ci disconfort.
„Cine coboară și urcă scările astea zilnic?”, întreabă o pensionară din zona Pieței Mari. „Noi suntem oameni în vârstă. Una e să traversezi strada, alta e să cobori în subteran cu sacoșe.”
Autoritățile susțin că pasajele vor avea facilități pentru persoanele cu dizabilități și vor respecta toate normele europene. Dar oamenii se întreabă deja dacă lifturile și sistemele moderne vor funcționa permanent sau vor deveni, în timp, încă un exemplu de infrastructură neîntreținută.
Există și o dezbatere mai profundă: sunt pasajele subterane o soluție modernă sau una depășită?
CITEȘTE ȘI: O clipă și totul se schimbă. Beatrice Andreea rămâne o amintire!
Unii specialiști în urbanism susțin că marile orașe europene încearcă tocmai inversul – reducerea dependenței de mașini și readucerea pietonului la suprafață, nu împingerea lui în subteran pentru a face loc traficului. În Târgu Jiu însă, administrația mizează clar pe fluidizarea circulației auto.
Afacerile din centru, pe butuci
Și poate cea mai mare lovitură va veni pentru afacerile din centru.
Magazine, cafenele, farmacii, mici restaurante și buticuri din zona Unirii privesc cu teamă lunile care urmează. Pentru multe dintre ele, traficul pietonal înseamnă supraviețuire. Un centru blocat de garduri, utilaje și praf poate însemna clienți pierduți și încasări prăbușite.
„Dacă oamenii evită zona șase luni sau un an, noi din ce trăim?”, întreabă administratorul unui magazin din centru. „Toată lumea vorbește despre viitorul orașului, dar nimeni nu vorbește despre firmele care pot muri până atunci.”
Este probabil cea mai sensibilă parte a întregii povești. Pentru că marile proiecte urbane nu înseamnă doar betoane și excavatoare. Înseamnă vieți date peste cap, drumuri schimbate, obiceiuri distruse și multă răbdare cerută unor oameni deja obosiți de promisiuni.
Optimism la primărie
Primarul Marcel Romanescu spune că lucrările vor fi realizate în condiții de siguranță și că există încredere în firmele care au câștigat licitația. Municipalitatea speră chiar la termene mai scurte decât cele prevăzute în contract.
Dar între optimismul oficial și realitatea de pe teren va exista, inevitabil, o confruntare dură.
Târgu Jiul se pregătește pentru luni întregi de trafic infernal, nervi și adaptare forțată. Pentru unii, este prețul inevitabil al modernizării. Pentru alții, este un experiment riscant făcut într-un oraș care abia respiră și acum la orele de vârf.
Cert este că din această vară, centrul orașului nu va mai arăta la fel. Iar întrebarea care stă pe buzele tuturor este una simplă: va merita tot acest haos?
