Propunerea unui lider sindical din Complexul Energetic Oltenia ridică semne de întrebare, mai ales într-un moment în care prelungirea activității grupului 5 de la Termocentrala Turceni până în primul trimestru al anului 2028 schimbă datele problemei.
Vicepreședintele Federației Naționale Mine Energie, Jan Popescu, susține că, atunci când la Turceni apare o avarie și un grup este oprit, ar trebui create mecanisme prin care salariați de la această termocentrală să fie trimiși temporar la Rovinari, pentru perioade de 10-15 zile.
Ideea este prezentată ca o soluție pentru ca angajații de la Rovinari, care lucrează în condiții de efort ridicat atunci când sunt exploatate trei grupuri, să își poată lua liberele și concediile.
„Când apare o avarie la Turceni și cade vreun grup, ar trebui să se găsească mecanisme prin care, pe o perioadă de 10-15 zile, să vină oameni la Termocentrala Rovinari”, a declarat Jan Popescu.
Numai că o asemenea soluție ridică o întrebare simplă: de ce trebuie mutați oamenii de la o termocentrală la alta, în loc să se discute serios despre angajări?
Termocentralele nu sunt două camere ale aceleiași instalații
Turceni și Rovinari nu sunt două secții aflate în aceeași curte. Sunt obiective energetice distincte, aflate la zeci de kilometri distanță, cu instalații, echipe și particularități de exploatare diferite.
Oamenii din termocentrale sunt obișnuiți să lucreze pe anumite instalații, în anumite echipe și pe anumite fluxuri tehnologice. Nu este tocmai firesc ca soluția pentru lipsa de personal să fie ca angajații săptămâna aceasta să lucreze la Turceni, iar săptămâna viitoare la Rovinari, doar pentru ca administrația Complexului Energetic Oltenia să reducă la maximum cheltuielile cu personalul.
Mai ales că situația de la Turceni nu mai este cea de acum câteva luni.
Guvernul a decis prelungirea activității grupului 5 până în primul trimestru al anului 2028. Cu alte cuvinte, termocentrala nu mai este în situația în care toată lumea se pregătea pentru închiderea ultimului grup.
Dacă grupul rămâne, de ce să nu fie angajați oameni?
Până acum, explicația pentru lipsa unor angajări la Turceni a fost una logică: se considera că ultimul grup urma să fie închis, iar în aceste condiții nu avea sens ca administrația să facă recrutări pentru posturi care urmau să dispară.
În acest context, mutarea salariaților de la Turceni la Rovinari ar fi putut fi o soluție firească atunci când activitatea de la Turceni urma să fie redusă sau închisă.
Dar acum situația s-a schimbat.
Dacă grupul 5 Turceni va funcționa până în 2028, iar sistemul energetic are nevoie de producție, poate că discuția ar trebui purtată în primul rând despre forță de muncă suficientă și stabilă, nu despre cum să fie plimbați angajații între cele două termocentrale.
În plus, chiar liderul sindical recunoaște că exploatarea celor trei grupuri de la Rovinari presupune „un efort extrem de ridicat”. Tocmai această afirmație ar trebui să ducă la o altă întrebare: dacă este nevoie de oameni pentru ca angajații să își poată lua concediile și zilele libere, de ce nu sunt căutate soluții pentru completarea efectivelor?
Sindicatele ar trebui să insiste pe păstrarea locurilor de muncă și pe recrutări
Jan Popescu susține că nu crede într-un scenariu al concedierilor colective în perioada 2026-2028 și cere sindicatelor să facă front comun pentru ca termenul din primul trimestru al lui 2028 să nu fie unul final.
„Până în 2028, unii angajați se vor pensiona și vor scăpa astfel de riscul concedierii. Eu refuz să vorbesc despre concedieri colective”, a afirmat liderul sindical.
Este, fără îndoială, important ca sindicatele să lupte pentru păstrarea locurilor de muncă. Dar tocmai de aceea pare bizar ca, în loc să se vorbească despre recrutarea de personal acolo unde există nevoie, soluția să fie găsită în mutarea temporară a salariaților de la o termocentrală la alta.
Dacă energia produsă la Rovinari și Turceni este atât de importantă pentru Sistemul Energetic Național, iar angajații existenți sunt deja suprasolicitați, atunci angajarea unor oameni noi ar trebui să fie una dintre primele variante analizate.
Mai ales că prelungirea activității grupului 5 Turceni oferă acum un argument pe care administrația CEO nu îl avea înainte: există o perspectivă de funcționare până în 2028.
Într-un sector în care s-a ajuns de la mii de salariați și numeroase grupuri energetice la efective mult diminuate, poate că problema nu mai este doar cum să fie împărțiți oamenii rămași, ci și cum să fie aduși oameni noi, formați și pregătiți pentru meseriile energetice care încă sunt necesare.
Pentru că un sistem energetic sigur nu se poate construi la nesfârșit prin aceeași soluție: mai multă muncă pentru tot mai puțini oameni.
