Cazul primarului reținut din Tismana, Gorj, capătă accente grotești. Petre Remetea nu a fost băgat în arest pentru vreo furăciune din bani publici, ci pentru că și-a retras plângerea și schimbat declarațiile într-un caz de ultraj. Mai exact, Remetea îi făcuse plângere unui scandalagiu, dar apoi l-a iertat, gândindu-se la faptul că omul are acasă o fetiță.
Primarului orașului Tismana, Petre Narcis Remetea, a fost reținut joi pentru 24 de ore într-un dosar în care este acuzat de favorizarea făptuitorului și mărturie mincinoasă. Motivul? Faptul că și-a nuanțat declarațiile date într-un proces în care el însuși era persoana vătămată.
Nu vorbim despre un dosar de corupție. Nu vorbim despre delapidări, mită sau grupări infracționale. Vorbim despre un proces în care un localnic, aflat în stare de ebrietate, l-a înjurat pe primar în urma unui conflict legat de atribuirea unor suprafețe de munte.
Iar ceea ce spune hotărârea Judecătoriei Târgu Jiu este esențial pentru înțelegerea întregii povești.
Primarul nu a vrut să trimită un om la închisoare
În faza de urmărire penală, primarul declarase că fusese amenințat inclusiv cu incendierea casei și a mașinii și cu moartea.
Ajuns însă în fața instanței, acesta a explicat contextul real al incidentului.
„Inculpatul nu a amenințat-o cu moartea, ci ne-a spus doar că se ocupă de mine și de familia mea în mod personal. Ne-a adresat injurii și alte chestii rasiste. (…) La supărare se spun multe, vrute și nevrute. Eu cred că inculpatul a avut acest comportament deoarece era băut și cred că nu s-a mai putut stăpâni. (…) Nu îmi este teamă de dumnealui pentru că este un om bun, dar la băutură și dacă este o problemă cu munții îmi este teamă. (…) Înainte de acest incident nu au fost conflicte niciodată între mine și dumnealui, ci o relație normală, corectă, pot spune chiar prietenească. (…) Nu solicit nici tragerea la răspundere penală a inculpatului, care știu că are o domnișoară de patru ani acasă și înțeleg să îmi retrag plângerea formulată.”
Această declarație spune aproape tot, Remetea spunând în fața judecătorului că localnicul respectiv are acasă o prințesă de patru anișori.
Nu pare declarația unui om intimidat sau corupt. Pare declarația unui om care, după ce s-a calmat conflictul, a considerat că un cetățean beat, care a spus vorbe grele la nervi, nu merită să ajungă în penitenciar și să-și lase copilul fără tată.
CITEȘTE ȘI: Webster și Sava au debutat în amicalul cu Sabah Baku
Este o atitudine care poate fi discutată juridic, dar este greu de prezentat ca un act de mare pericol social care justifică încătușarea unui primar.
Instanța i-a dat dreptate
Mai mult decât atât, judecătorul nu s-a bazat exclusiv pe declarația primarului.
Dimpotrivă.
Instanța a analizat toate probele și a constatat că trei martori au declarat constant că au auzit doar injurii și expresii jignitoare, nu amenințări.
Mai mult, imaginile video filmate chiar de primar au fost vizionate în sala de judecată.
Concluzia instanței este fără echivoc:
„Din imaginile video instanța a putut observa că inculpatul adresează cuvinte jignitoare persoanei vătămate, pe tot parcursul înregistrării (…), fără însă a putea fi identificate amenințări la adresa acesteia sau a unor membri de familie.”
Judecătorul merge și mai departe, analizând celebra expresie:
„Oi scăpa eu, dar nici tu nu scapi.”
Concluzia?
„Nu poate fi calificată drept o veritabilă amenințare în sensul legii penale, în contextul în care inculpatul era deja imobilizat la sol și încătușat de doi jandarmi, situație care exclude existența unei stări reale și iminente de pericol.”
În final, instanța stabilește că nu există elementele infracțiunii de amenințare și că probele demonstrează doar existența unor injurii și manifestări care pot ține cel mult de sfera contravențională sau civilă.
Cu alte cuvinte, omul pe care primarul a refuzat să-l „bage la pușcărie” a fost achitat tocmai pentru că judecătorul a ajuns la aceeași concluzie.
Și atunci unde este favorizarea?
Comunicatul transmis de IPJ Gorj spune sec:
„Bărbatul, audiat într-o cauză penală aflată pe rolul instanței de judecată, ar fi făcut declarații diferite față de cele oferite anterior în faza de urmărire penală, împrejurare care ar fi influențat soluționarea cauzei.”
Formularea este corectă procedural.
Dar comunicatul omite exact contextul care schimbă radical percepția publică.
Nu spune că persoana cercetată fusese ulterior achitată.
Nu spune că instanța a analizat toate probele și a concluzionat că amenințările nu au existat.
Nu spune că declarația dată în instanță a fost confirmată inclusiv de imaginile video și de martori.
În lipsa acestor informații, publicul este lăsat să creadă că un primar a mințit pentru a salva un infractor periculos.
Realitatea juridică este însă mult mai complexă.
Când cătușele devin instrument de imagine
Reținerea pentru 24 de ore este una dintre cele mai intruzive măsuri procesuale. Ea ar trebui folosită atunci când există un risc real: fuga suspectului, influențarea probelor, comiterea altor infracțiuni sau alte motive serioase prevăzute de lege.
În cazul de față apare întrebarea legitimă: era absolut necesară privarea de libertate a unui primar în funcție, cunoscut, cu domiciliu stabil, pentru o presupusă mărturie mincinoasă într-un dosar deja judecat?
CITEȘTE ȘI: I-a făcut avansuri secretarei și acum regretă fapta
Sau era suficientă cercetarea acestuia în stare de libertate?
Sunt întrebări pe care opinia publică are dreptul să le pună.
Pentru că efectul unei rețineri este devastator asupra imaginii unei persoane, chiar dacă ulterior aceasta este găsită nevinovată.
Reacția oamenilor din Tismana
Poate cel mai interesant lucru îl reprezintă reacția comunității.
Comentariile localnicilor nu sunt ale unor juriști, ci ale oamenilor care îl cunosc pe primar.
„Este reținut pentru că a schimbat o declarație să nu îi facă rău unui cetățean recalcitrant”, scrie un localnic.
Altul afirmă: „Nu ne place omul, dar ne place dreptatea.”
Un alt comentariu spune direct: „S-au legat de un motiv banal! De râsul lumii!”
Desigur, popularitatea unui edil nu stabilește vinovăția sau nevinovăția.
Dar aceste reacții arată că o bună parte a comunității percepe măsura reținerii ca fiind disproporționată față de faptele prezentate public.
Justiția nu trebuie confundată cu spectacolul
Poliția are obligația să cerceteze orice suspiciune de infracțiune.
Însă aceeași Poliție are și obligația morală de a folosi cu maximă prudență măsurile privative de libertate.
Într-un stat de drept, cătușele nu trebuie să fie primul răspuns și nici un instrument de imagine.
Pentru că, atunci când reținerea devine mai spectaculoasă decât dosarul însuși, iar acuzația pare mai gravă în comunicatul de presă decât în realitatea probelor analizate de instanță, încrederea publicului în instituțiile statului începe inevitabil să se erodeze.
Iar aceasta este o pierdere pe care nu și-o poate permite nimeni.
