Inteligența artificială pare să facă un pas care ridică tot mai multe semne de întrebare. Roboții puși să interacționeze între ei au început să-și inventeze propriile cuvinte, prescurtări și sensuri, iar în unele cazuri oamenii nu au mai reușit să înțeleagă ce își transmit.
Experimentul, realizat de compania americană de inteligență artificială Emergence, a urmărit mai multe grupuri de agenți AI lăsați să interacționeze perioade îndelungate în lumi virtuale construite să imite societăți reale.
Și aici apare partea care dă fiori: roboții nu au primit instrucțiuni să-și creeze un limbaj propriu. Au început să facă acest lucru singuri.
Pe măsură ce au comunicat între ei, agenții au dezvoltat prescurtări, expresii și chiar sensuri noi pentru anumite cuvinte. Unele mesaje au rămas ușor de înțeles, însă altele au devenit atât de comprimate și dependente de context încât cercetătorii puteau vedea conversația, dar nu mai puteau spune cu certitudine ce voiau să transmită roboții.
„Ce naiba își spun roboții?”
Imaginea este aproape desprinsă dintr-un film SF: oamenii urmăresc conversațiile dintre agenții artificiali, văd cuvintele afișate, dar sensul lor începe să le scape.
În primele zile ale experimentului, ponderea mesajelor al căror sens nu a putut fi determinat în mod fiabil a ajuns la aproximativ 55% pentru Gemini, 50% pentru modelele OpenAI și peste 40% pentru Claude. Pentru DeepSeek, proporția a fost în jur de 20%, în timp ce mesajele agenților bazați pe Qwen și Mistral au rămas în mare parte inteligibile.
Cu alte cuvinte, doi roboți puteau ajunge să se înțeleagă între ei, în timp ce omul care îi supraveghea rămânea pe dinafară.
Cercetătorii au avertizat că simplul fapt că oamenii pot vedea ceea ce spune un agent AI nu înseamnă neapărat că mai pot înțelege și ceea ce face.
Nu i-a învățat nimeni „limba secretă”
Potrivit cercetătorilor, agenții nu au fost programați explicit să inventeze un limbaj. Ei au dezvoltat vocabularul și convențiile de comunicare prin interacțiune, iar ceilalți agenți au început să le adopte.
Pentru experiment au fost create opt lumi virtuale, în care agenții au primit roluri diferite, memorii persistente și acces la peste 120 de instrumente, inclusiv navigare pe internet și execuție de cod.
Și nu s-au oprit doar la limbaj.
Cercetătorii au observat și alte comportamente apărute în timpul interacțiunilor. Agenții au părut să-și formeze propriile ritmuri de activitate, fiind mai sociabili în anumite momente și mai „reflexivi” în altele. Într-una dintre lumile virtuale, un grup de agenți a ajuns chiar să voteze colectiv pentru eliminarea unuia dintre membrii grupului. Cercetătorii susțin că aceste comportamente nu fuseseră programate explicit, ci au apărut în urma interacțiunii dintre agenți.
Roboții nu au fost puși să inventeze o limbă. Au ajuns să o facă singuri. Iar întrebarea care rămâne este cât de bine vor mai putea oamenii să înțeleagă ce se întâmplă atunci când agenții AI vor interacționa din ce în ce mai mult între ei.
